Chapter XIII - Forever young

Ma tavaleam in pat. Nu puteam sa dorm. Mintea mea statea in continuu la acel moment pe care nu aveam sa il uit curand. Ma sarutase. Nu mai voia sa imi dea drumul . Credeam ca innebunesc. De-aia zambeam încontinuu in timp ce ma zvarcoleam si o loveam pe Rebby. A suportat putin , dar apoi s-a enervat si s-a ridicat.

-Baii , Ever. Potleste-te! Iar ai baut Pepsi?

M-am trezit si eu.

-Nu.

-Atunci , calm down , baby! Ma exasperezi.

Am zambit si m-am uitat in sus , ca si cand ar fi putu fi el acolo.

-Ce se intampla cu tine? De cand ai venit inapoi in camera te porti de parca te-ar fi hipnotizat cineva.

-Paii…cam asa ceva.

-OK , deja devii ciudata.

S-a ridicat si a aprins becul. Era uimitor , absolut uimitor cum Harry a facut ca totul sa para asa de normal in cabana asta. Avea tot ce ne trebuia.

-Sufla aici , m-a indemnat ducand bagheta ei aproape de gura mea.

-Dee…ce?

-Taci si sufla!

Am privit-o nedumerita. Ce punea oare la cale? Nu puteam sa aflu pana ce nu incercam. Asa ca am suflat. Scanteile rosiatice ale baghetei din lemn de nuc a Rebeccai au sarit si s-au imprastiat prin toata camera.

-Te-ai sarutat!mi-a zis ea.

-Eu? Da , cum sa nu!am pufnit.

Nu eram cea mai buna mincinoasa din lume. Eram obisnuita cu adevarul . Dar de la un timp , trebuia sa imi schimb viziunile.

-Haide , Ever , taci! Stiu ca te-ai sarutat.

S-a asezat pe pat langa mine si a ridicat din sprancene.

-Deciiii….cu cine?

-Harry.

Am zambit. Ea nu. A urlat de fericire. Sarea prin camera ca o descreierata si a facut si roata de cateva ori. O priveam . Eram si eu la fel de fericita ca ea. Doar ca eu nu ma manifest chiar….asa.

-Bine , gata , o sa ii trezesti pe toti.

-Dar nu  mai intereseaza! Vaaai , nu imi vine sa cred!! Cea mai buna prietena a mea cu Harry Styles? Deci e… e genial! Ever , nu am cuvinte! Ever esti… esti … te iubesc atat de mult!

-Hai , gata. Intre tine si Liam ce e de fapt?

-Hmm…sincer , absolut nimic.

Am ridicat dintr-o spranceana.

-Nimic?

-Nimic.

Am auzit pasi langa usa noastra si cineva a ciocanit.

-Intra , i-am spus eu.

-Hey , fetelor. Va suparati daca stau si eu cu voi putin?

Capul lui Sophie s-a aratat prin usa. Era mai bine. Fata i se vindecase complet si isi recapatase luciul din ochi. Ne zambea.

-Sigur , haide intra.

I-am facut loc intre noi. S-a asezat si ea pe pat si a oftat.

-Off….imi pare rau ca am fost asa de nesimtita la inceput , nu sunteti chiar asa de rele.

-Nu e nicio problema. Atata timp cat nu incerci sa ne musti.

Am ras.

-Arati mai bine,i-a spus Rebby.

-Stiu , Louis m-a dat cu cun fel de lichid magic care m-a ajutat sa ma vindec cat mai repede.

-Uuuuu , Louis?

-Ai aflat?
-V-am vazut.

Si-a dat ochii peste cap intr-un zambet. Si ea era la fel de fericita ca noi. Am imbratisat-o , dar a tresarit usor de o durere mica , insuportabila.

-Scuze , am uitat ca inca mai ai arsuri.

-E OK.

Toata noaptea ne-am intins la vorba. Despre tot. Am aflat ca ea este un vampir cu mosteniri japoneze. Bunicii ei au fost samurai vestiti care au pastrat pacea dintre creaturile noptii in Japonia. Si mai era ceva…avea 1250 de ani. Am ramas socate la vestea asta . Oricum ar fi fost , era puternica , rea si de necontrolat. Dar se pare ca Lou o cam iubea. Si sentimentul era reciproc. Asta dovedea ca are sentimente!

Am adormit cand soarele si-a aruncat primele sale sageti spre fereastra noastra. Dar nu l-am bagat in seama. Stateam ghemuite toate trei in patul dublu ptregatit pentru mine si Rebby.

Am simtit cum cineva imi mangaia usor gatul. Era o mana calda . Totul in jur mirosea atat de bine… a ciocolata…si menta. Hmmmm ….menta.Buzele lui s-au apropiat de obrazul meu. Am deschis ochii.

-Buna dimineata , somnorici!

Harry imi zambea dulce. Mi se parea asa de ciudat sa il vad atat de aproape de mine.

-Heii , cat e ceasul?

Imi era foarte somn. Abia de puteam vorbi.

-E 1pm. Ati dormit cam mult. Rebby e afara si face niste vraji de protectie , iar Sophie s-a dus in baie sa isi faca un dus.

-Ahaa .. mersi ca m-ai anuntat.

L-am sarutat rapid pe buze , apoi m-am grabit sa imi iau pe mine bluza de trening. Era cam frig.

-Si ce facem azi?l-am intrebat. Cu toate ca suntem pierduti cine stie pe unde…

-Pai nu stiu , gasim ceva de facut.

Eram gata sa il mai sarut o data. Dar am auzit un tipat. Unul ingrozitor. Venea din baie. Sophie tipa.

Ne-am strans cu totii in fata usii.

-Sophie , esti bine?a intrebat-o Louis.

-Nu!

Usa s-a deschis si a iesit ea…arsa din nou. Era mai rau ca la inceput. Abia de am putut sa imi retin si eu un strigat.

-Ce naii….

-Of , frate. Vraja se destrama daca folosesti apa …

Louis parea dezamagit. In ochii lui Sophie puteam citi ingrijorarea si mi-era frica sa nu se agraveze totul. Rebby a fugit inapoi in camera si s-a intors cu acea carte pe care o luase din templu.

-Vrajii…vrajii…haide , stiu ca e pe aici.

Rasfoia paginile in nestire.

-Aha! Am gasit! Fiti atenti ce scrie: cand un vampir este atins de apa Piscinei Lunii din templul Atticus , exista o singura vraja ce il, poate vindeca , dar in acelasi timp ii slabeste puterile. Vrajitorul trebuie sa se gandeasca la toate cele rele pe care i le-a provocat acel vampir, apoi sa incerce sa le reconstruiasca , pentru a iesi din ele ceva bun. E nevoie de concentrare maxima. Daca vraja nu este facuta cum trebuie , nimic nu va merge bine. P.S.: daca nu este un vrajitor ales sau complet , nu se va intampla nimic. Uite solutia.

-De unde ai aia?

-Din templu.

-Vrajitor ales….suna a…

-EVE R!au strigat toti.

-Oh nu! Nu , nu, nu! Nu sunt in stare. Lasati-o pe Rebby.

-Dar nu sunt vrajitoare aleasa.

-Te rog , Ever. Stiu ca poti.

 Ochii lui Sophie erau inundati de lacrimi .Se simtea ca naiba. I-am ascultat rugamintea

Bagheta mea era pusa la loc sigur. Camera lui Harry. Am luat-o si am venit inapoi la ceilalti. Sophie plangea  si nu isi mai putea retine prea mult durerea.

-Haide , Ever!m-a strigat Louis. Ranile se agraveaza cu fiecare secunda.

Asa era. Ranile ei se deschideau din ce in ce mai mult. Respira greu si ii vedeam trasaturile sale de 1250 de ani cum incepeau sa iasa la iveala. Se transforma in om.

-O , Doamne! Ce mi se intampla

-Ever!Hai mai repede.

Nu mai stiam ce sa fac. O pierdeam pe Sophie. Louis a inceput si el sa planga , cu toti ceilalti la un loc.Niall se transformase in spiridus. Din nou. Si toate lacrimile care cadeau pareau o ploaie pentru el.  M-am concentrat. Ce trebuia sa fac? Sa imi aduc aminte de toate momentele noastre rele si sa le transform in momente bune. Am inceput. O vedeam din nou in mintea mea de la departare, in bratele lui Louis. Apoi mi-am adus aminte de ochii ei rosii si de otrava pe care o purta in ptviri si le-am transformat pe toate in ochi sclipitori ca un diamant si o privire plina de dragoste. In loc sa imi sara la gat , m-a imbratisat si mi-a spus ca e incantata sa ma cunoasca.

-Ever! Ce naiba tot faci? Sophie moare!

Nu imi puteam deschide ochii. Nu acum. Totul devenea atat de clar in mintea mea. Vocile celorlalti erau exact ca un ecou. Nu ii bagam in seama. Totusi , m-a atras foarte repede vocea ei , atat de repede incat m-am trezit iar pe acel balcon de pe care puteai vedea cum straluceste Londra.

-Ever...

-Mami? Iar?

-Ai nevoie de ajutor draga mea?

-Cam da ... imi spui ce ar trebui sa fac? Sophie mai are putin si moare. Devine om si ea are 1250  de ani...

-Stiu , iubita mea. O cunosc foarte bine pe domnisoara Williams.

-Ce?...

-Am cunoscut-o. E o fata buna. Meria sa o salvezi, asa ca asculta-ma cu atentie. Iti voi spune ce sa faci si absolut tot ce este de stiut despre canalizarea puterilor si de a veni in contact cu stramosii tai.

-Bine , ascult...

-Gandeste-te ca nimic nu mai conteaza. Totul e energie. Trebuie sa crezi in tine Ever. Inchide ochii si spune-mi ... cum o poti vindeca?

-EVER!!!se auzeau ceilalti.

-Nu ii lua in seama. Te vei intoarce incurand.

Mi-am inchis ochii si am vazut o fata blonda , scunda. Avea cam 12 ani si era draguta foc... S-a intors spre mine si mi-a zambit. Era un vampir. Dar unul bun. A continuat sa alerge prin intuneric pana ce a intrat in templu. Templul Atticus. S-a impiedicat si a cazut in acel bazin si a ars. O vrajitoare care semana cu Rebecca a scos-o si si uscat-o folosind o vraja de dezintegrare. Ok...asta era ceva nou. Apoi am vazut cum se simtea din ce in ce mai bine. Ranile i se inchideau usor. Iar apoi , cu o vraja de dezintegrare mai puternica...a scos ceva din ea. Vraja. Asta era ! Trebuiau folosite cele mai puternice vraji existente , pe care la Academie nu aveam voie sa le folosim . Nimeni nu stia sa le foloseasca , dar trebuia sa incerc. Mi-am deschis ochii. Ea era tot acolo. Mi-a zambit si mi-a spus:

-Acum , haide , du-te...

Acea lume s-a destramat din nou si i-am vazut fata lui Harry. Ii simteam mainile pe umerii mei si ma zgaltaia incontinuu.

-Ever! Revino-ti! Sophie moare!

-Sunt gata.

M-am dus spre ea.

-Grabeste-te , a incercat sa imi spuna.

In mintea mea vedeam vraja de dezintegrare. Vedeam moleculele cu se aseaza si cum formeaza un intreg. Acel intreg i l-am dat ei. A tresarit putin , probabil de durere , dar a redevenit tanara , ranile de pe fata i s-au inchis instantaneu. A respirat pentru a-si recapata puterile. Mi-am imaginat din nou alta vraja , mai puternica. Aceasta parca a explodat in mii si mii de scantei care s-au imprastiat in intuneric. Le-am aruncat  iar asupra ei. Am tras din ea ceva verde in bagheta mea. Reusiem. Scosesem vraja din ea.Dar sincer , a inchis instantaneu ochii si a cazut parca moarta de pe scaunul unde statea.