Capitolul XXX - Dead!

A clatinat din cap si a prins o privire surprinsa , dezamagita , dupa care s-a intors si a iesit pe usa.

-Harry , stai!

Am alergat dupa el , in speranta ca o sa pot sa-l fac sa inteleaga ca nu am vrut sa se intample asta. Sau am vrut? Nu , mai mult ca sigur ca nu am vrut. Mai avea putin si alerga. Si chiar daca mergea repede , tot nu il puteam prinde.

-Harry , pe bune , lasa-ma sa iti explic!

A intrat in padure. M-am dus dupa el , strigandu-l . Voiam sa vorbim , sa socializam si noi , sa incercam sa le punem pe toate cap la cap. Dar aveam impresia ca el nu voia. Am inceput sa alerg. L-am prins din urma si l-am apucat de umar , dar el s-a retras repede , s-a intors si m-a fulgerat cu privirea.

-Ce vrei sa imi explici , Ever? Spune-mi , ce?!

Ce era sa ii zic? … Avea dreptate , nu prea aveam explicatii.

-Harry , imi  pare asa de rau. Nici nu stii cat de prost ma simt.  Te rog din suflet , iarta-ma…

-Sa te iert pentru ca ce? Pentru ca te-am prins sarutandu-te cu Joel?

-Pai , da…

-Pentru asta te-am iertat. Dar nu imi place ca m-ai mintit.

-Pai , Harry … eu nici macar nu stiam ce simt.

-Pentru mine?

-Pentru el…

-Eu stiam.

-Stiai?! Iar mi-ai intrat in minte?

-Nu. A avut Layla o viziune.

-Harry , in viziunea aia m-a salvat de la inec.

-Poate avea mai multe intelesuri. Oricum , nici nu stiu de ce sunt suparat pe tine. Vreau sa spun , am aparut asa in viata ta … Credeam ca de obicei vedetele frang inimi, dar acum e pe invers.

-I broke your heart?

-You did.

-Imi … imi pare rau , din nou iti spun. Chiar imi pare rau.

-Ei bine , daca tu esti fericita , Ever , eu nu am nimic impotriva.Eu am sa fiu mereu aici pentru tine.Si te iubesc prea mult ca sa pot sa ma supar.

Tocmai mi-a spus ca ma iubea?

-Ma … ma iubesti?am bolborosit eu.

El a oftat. A dat din cap in semn ca da si si-a lasat privirea in pamant. Imi venea sa urlu. Imi venea sa ma dau cu capul de pereti. De ce sunt eu in halul asta de idioata? De ce … ?

-Harry …

Am incercat sa ii pun mana pe umar , ca sa il mai linistesc putin , dar o lacrima i-a cazut usor de pe obraz si s-a aruncat direct in bratele mele. M-a strans puternic , mai avea putin si ma sufoca. Dar nu imi pasa. Stiam ca nu mai e suparat pe mine. Stiam doar ca e foarte gelos , aproape ca era in stare sa il omoare pe Joel.

-Da , atat de gelos sunt.

-Nu mai intra in mintea mea!

Tonul vocii mele era amuzat , in niciun caz rautacios si m-am chinuit ingrozitor sa nu incep sa plang . Am schitat un zambet stramb si el s-a desprins din imbratisarea mea. Era mai luminat la fata , ochii ii straluceau. Nu mai vedeam in el decat indiferenta. Chiar m-am mirat cand l-am vazut.

-Ei bine , Ever , eu sunt OK.  Poti sa ramai cu Joel , si iti dau voie si sa ramaneti in cabana noastra.

-Pai si tu unde o sa te duci?
-Hmm…nu e greu. Cred ca o sa o rog pe Sophie sa ma lase sa dorm pe canapeaua ei. Si-asa , daca ii zic ca vreau sa dorm cu ea si nu specific “canapea” , ma articuleaza imediat. Asa ca voi specifica si draga canapea.

-Ah … bine. Harry , sigur esti OK? Adica , ma simt ca dracu …. Parca as vrea sa explodez.

-Sunt bine. Oricum , tu trebuie sa fi cea fericita , nu eu. So … friends?

Mi-a intins mana. Eram putin nesigura. Nu imi placea nici ideea asta . Il voiam pe Harry mai mult decat va puteti imagina. Dar stricasem totul…

-Best friends , i-am raspuns si i-am luat mana.

El m-a imbratisat din nou . Mi-a mangaiat usor buclele roscate si apoi ne-am indreptat amandoi spre cabane.

Au trecut inca 5 zile de antrenamente , in care , se pare ca toata lumea a progresat. Cu siguranta , nu erau straluciti , dar se puteau lupta pana la moarte. Abby si Zayn nu se puteau dezlipi unul de celalalt nici macar cand le aratau novicilor cum sa pareze o lovitura sau cum sa rupa mana unui vampir. El o tragea mereu cat mai aproape si aveam mereu impresia ca in fiecare seara faceau ei ceva de nu puteau sta la 1 metru distanta unul de altul. In astea 5 zile , in fiecare seara , ma duceam prin padure ca sa citesc din cartea aia din temple. Mereu gaseam cate ceva interesant. Ca de pilda , se pare ca neamul Rose a fost cel mai puternic din istoria vrajitorilor. Yeah! Sunt tare sau nu mai sunt?

Nu prea sunt. Adica , cel putin , eu cu Joel suntem impreuna. Si ma simt ca naiba fata de Harry , care mereu cand ne vede , incearca sa se uite in alta directie.

-Hei , esti bine?l-am intrebat eu.

-Cine , eu? Da , normal. De ce nu as fi?

-Pai te vad asa … plouat. Sigur esti bine , Harry?

-Da , Ever , sunt bine. Normal ca sunt bine. Hai cu mine sa iau niste lemne pentru sageti.

Am intrat amandoi adanc in padure , luand scoarta de la copaci cu minunatele noastre cutite magice , care aveau puterea unei sabii. Cand am adunat destule , ne-am asezat undeva pe o piatra si am inceput sa cioplim la ele , facandu-le cat mai ascutite .

-Nu ar trebui … stiu eu… sa le punem ceva venin la capete?am intrebat. Cand zic venin , ma refer la argint.

-Gaseste tu argintul si apoi il punem.

-Gata , domnule morocanos  , am inteles , fara argint.

O ora am cioplit la lemnele alea si au ajuns sa fie niste sageti foarte frumoase , sic red eu , foarte bune. In timp ce incercam sa mai fac una , o floare alba , diamantina ,mi s-a asezat usor pe mana , apoi a disparut la fel de repede cum aparuse. M-am uitat in sus. Alte sute de flori se revarsau usurel pe pamant.

-Harry … am soptit eu zambind.

El s-a uitat la mine curios , apoi s-a uitat in jur . Privirile noastre s-au intalnit si cu zambetul urias pe care amandoi l-am avut pe buze , am tipat:

-NINGEE!!!

De parca am fi fost doi oameni normali , am inceput sa sarim si dansam in ninsoare. Zapada se punea repede intr-un strat gros pe pamantul care abia acum cateva ore ardea in caldura soarelui.

-Imi acordati acest dans?a intrebat el.

-Desigur.

Fiindca purtam rochia mea verde , am facut o plecaciune galanta in timp ce el imi intindea mana. Ne-am apropiat unul de celalat si saream , in pasi de vals , ceva ce nu prea se poate , dar totusi, era un moment special , in care amandoi radeam si eram fericiti. Parca abia atunci ne cunoscusem. Cu mana dreapta , care o tinea pe spatele meu , m-a tras usor pe spate. Si-a pus ambele maini pe spatele meu , iar eu m-am lasatusor in voia lui. Ce funny era. Mai aveam putin si cadeam. M-a ridicat inapoi si am inceput amandoi sa radem , mai tare decat inainte.

-Hai acasa , i-am spus.

Am luat sagetile de pe jos si am pornit inapoi spre casa. Pe drum s-a intunecat , dar am ajuns cu bine la cabane. L-am salutat pe Harry si am urcat pe platforma. Cand am ajuns in camera mea , mi-am aruncat sagetile pe jos , si am vrut sa aprind lumina , dar am zarit-o pe Elody in pat.

-Hey , ce faci aici?am intrebat-o.

S-a ridicat si a venit spre mine. M-am lasat pe vine , ca sa o pot privi mai bine in ochii ei albastrii.

-Esti bine?

-Ever , sti ca mie imi place mult de tine , nu? As vrea sa fi sora mea.

-Si mie imi place de tine , Elody , esti foarte simpatica.

Am luat-o de mana.

-Atunci o sa ma ierti , nu-I asa?

-De ce sa te iert? Ce ai spart?

-Ever , promite-mi ca orice s-a intampla , ai sa ma ierti.

-Nu pot sa te iert daca nu m-ai suparat.

Vocea ii tremura si a inceput sa planga. M-am speriat. Ce naiba se intampla?

-Heii , Elody , gata , calmeaza-te. Nu s-a intamplat nimic.

-Spune-mi ca ai sa ma ierti!

-Bine , daca asta te face sa te simti mai bine… am sa te iert.

-Imi pare asa de rau , Ever….

Totul devenise o soapta. Am facut ochii mari , in timp ce ea isi lua mana din a mea si se indrepta cu fata in palme spre fereastra. M-am ridicat si am privit-o , gata sa o strig , dar cineva mi-a prins brutal gatul si am simtit muscatura … am urlat , dar nu ma puteam misca , eram intepenita. Nu imi placea ce mi se intampla. El continua sa bea din mine , apoi s-a oprit. Nu mai vedeam bine , picioarele imi erau amortite si am cazut. Am auzit-o pe Elody plangand. Silueta lui s-a conturat langa mine, si el avand lacrimi in ochi , soptind un “Imi pare asa de rau”. Nu mai aveam putere nici sa vorbesc. Viata mea devenea din nou acel tablou decolorat . De ce imi facuse asta?

-Te rog , iarta-ne, a spus Joel in timp ce eu ma cufundam in lumea rece a mortii.