Capitolul IV- Burned

Ajunsa in fata camerei lui Liam , am batut la usa. Louis a fost cel care a deschis-o.

-Hey , Ever , cam devreme , nu crezi?

-Louis , trebuie sa vorbesc neaparat cu Harry.

-Ai aflat , nu?

-Ce sa aflu?

A schitat un zambet inspaimantator. I-am vazut coltii si am inceput sa tip . Mi-am scos bagheta si l-am aruncat cat-colo pana in fereastra . Baietii au venit sa vada ce se intampla.

-Ever , ce ai?

-Sunteti vampiri?!

-Nu , Doamne! Lou a vrut sa faca o gluma.

Louis statea pe jos si gemea de durere . Si-a scos coltii si a spus:

-Au , da , vezi? Sunt falsi!

Si-a scos coltii din gura. Bun , acum aratam ca o mare idioata.

-M-ati speriat.

-Pana la urma ai ajuns la vorba mea?m-a intrebat Harry.

-Ce se intampla aici? De unde stiai tu ca doamna Addams e rea?

-Citesc ganduri , Ever. Stiu mai multe decat crezi.

Aoleu! Oare stia ca imi place de el?

A inceput sa rada.Trebuie sa imi controlez mintea.

-Poti , te rog , sa nu mai intri in mintea mea?

-Scuze…Nu mai intru.

-Am ajuns prea devreme?

Rebecca statea in pragul usii imbracata ca in fiecare zi. Blugi si hanorac.

-Nu , chiar deloc.

-Deci , care e faza cu vampirul? A intrebat ea

I-am povestit tot. De la cap la coada. Adica de la atac pana la doamna Addams. Rebby era tacuta . Nu mai stia ce sa zica. Si nici noi. Ce era oare de facut? Dar timpul nostru de gandire a expirat foarte repede pentru ca invitatii au inceput sa tot apara , aducand cu ei sticle de sampanie , mancare , bautura , iar camera s-a umplut de o ceata groasa si de muzica. La fel ca mintea mea. Totul se intamplase asa de repede si asa de exact , ca nici nu mai aveam timp sa imi dau seama de faptul ca stateam nemiscata pe patul lui Liam , privind in gol si respirand mai greoi ca niciodată.Harry a venit langa mine.

-Esti bine?m-a intrebat el.

Am scuturat din cap.

-Stii, imi vine sa urlu,i-am spus.

-Te inteleg… auzi, ai vrea sa iti cant ceva ca sa te simti mia bine?

-Cum vrei.

Am ridicat din umeri in timp ce el se ducea la Niall si ii facea niste semne ciudate. Apoi a luat chitara si a venit inapoi langa mine . A inceput sa cante prin tot zgomotul ala infernal , o melodie care acoperea totul. Nu o recunosteam. Adica ,era si logic pentru ca pun pariu ca era o melodie de a lor.Si era adevarat , chiar ma calmam din ce in ce mai mult . Camera se umplea de lume si  aproape ca nici nu l-am vazut pe fratele meu mai mic , Alex , venind spre mine.

-Hey , Ever, ai vazut-o pe Taylor?

Taylor Morgan , prietena lui de 4 ani. Copii aia erau de nedespartit. Mereu ii vedeam impreuna. Si Taylor era chiar draguta. Dar nu o mai vazusem de saptamani intregi . Cate-odata ma intrebam si eu pe unde poate umbla.

-Nu , Alex , nu am vazut-o.

A oftat. Bietul de el… oare unde era fata aia?

A plecat inapoi la treaba lui . Harry se oprise din cantat si acum vorbea cu Niall. Nu am putut sa nu ma bag in discutie.

-Despre ce vorbiti?

-Placile tectonice.

-Huh?

-Chestiile alea pe care este asezat pamantul.

-Aaaaaa.

Cred ca in momentu ala , toti gandeau :”PROSTU’PROSTU’NU STIE SA CITESTE” , dar hei , nu cred ca a nu stii ce sunt alea placi tectonice este o crima atat de mare. Nu-i asa?

Peste o ora eram plictisita enorm. Asa ca m-am dus sa dansez cu Rebby. Dar si de asta ne-am plictisit repede , asa ca eu m-am asezat pe birou in timp ce ea se ducea la baie.

Atunci am auzit-o . Era Taylor. Ea era . Tipa. Cerea ajutor. Dar nimeni nu o auzea. Doar eu . Era doar in mintea mea. Stiam unde e. In padure. Stiam ce se intampla. E atacata. M-am intors spre usa si l-am vazut pe Zayn cum iesea. Discret , m-am luat dupa el. Mergea repede. Ba nu , alerga. Am alergat si eu . Viteza lui era absolut uluitoare. Nu reuseam sa tin pasul cu el . L-am pierdut din vedere.

-Fir-ar sa fie!

Am iesit afara pe usa principala. Era bezna. Chiar nu vredeam nimic. Am scos bagheta si am facut niste lumina. Apoi l-am vazut .

-Zayn! L-am strigat.

Nu s-a intors. A continuat sa alerge. A alergat pana la intrarea in padurea de langa Academie . Padurea despre care se spunea ca cica ar fi „bantuita” de vezi-Doamne , vampiri fantoma. Care idiot ar inventa asa ceva?

S-a uitat putin nesigur si apoi a intrat. M-am luat dupa el. Iar incepuse sa alerge repede. Ma enerva. Lumina baghetei era din ce in ce mai slaba si aproape ca nu mai distingeam deloc siluetele copacilor. Zayn imi iesea din aria vizuala.

-Gata! Pana aici!

Am rasucit bageta in mana de doua ori si apoi am trimis asupra lui o vraja care i-a inghetat picioarele. Nu a mai putut sa se miste. In sfarsit , ajunsesem langa el.Gafaiam.

-Zayn! Gata! Ce nai…de ce fugeai asa?

-Ever…

-Nu , intrebarea e … cum… cum fugeai asa?

Respiram greu si mi-am pus mainile pe genunchi ca sa nu cad din picioare.

-Ever , pleaca. Nu cred ca e bine ca esti aici.

-Normal ca nu e bine , incalc o regula , o sa fiu pedepsita pe viata! Multumesc , capitane Duuuuh!

-Ever , du-te!

-Zayn , te intorci cu mine.

Am luminat din nou zona cu bagheta. Am indreptat-o spre el.

-Oricum , ce e asa de important…

Am aruncat o privire in jur. Abia de am reusit sa nu scot un tipat. Mi-am acoperit gura cu mana libera. O scena ingrozitoare se intindea inaintea mea. Lacrimi au inceput sa cada necontenite pe gheata care ii bloca picioarele lui Zayn , iar aceasta s-a topit , lasandu-l liber. S-a ridicat si m-a apucat de umeri.

…

-De unde stiai?

-Am simtit.

-Si eu am simtit. Dar nu…nu asa.

Am lasat bagheta sa imi cada din mana in timp ce ma strecuram plangand in hohote la pieptul lui. M-a cuprins intr-o imbratisare puternica si am simtit cum si el incepea incet sa planga.

-Cine ar putea sa faca asa ceva?

Primul lucru pe care l-am zarit a fost o cruce. Una rosie. Apoi corpul lui Taylor legat de ea , cu o sulita infipta direct in inima si.. decapitata. Capul era de asemenea infipt intr-o sulita langa corp. Groaznic! Ce fel de om, pardon , vrajitor , ar face una ca asta? M-am dus usor la ea. Credeam ca voi muri si eu acolo. Apoi , o mana rece m-a atins. Nu era Zayn. Nu avea cum.

-Ever , Zayn , ce faceti aici?

M-am intors.

-Doamna Addams! Dumneavoatra nu vedeti?

A privit si ea inspre acea scena terifianta. A facut ochii mari. Doar atat.

-Oh , vai , saraca de ea! Cine ar fi atat de crunt?

Falsitatea ei ma punea pe ganduri. Oare ea…?