Capitolul XXV - It's everything about you

                                                                     Louis

Louis dormea linistit langa Sophie. Inca avea un zambet care parca nu mai voia sa il paraseasca. Chiar daca idiotii de Harry si Ever le stricasera momentul, tot era fericit. O facusera. In sfarsit , dupa atatia ani petrecuti urmarind-o , a reusit sa ii arate cat de mult o iubeste. Si nu glumea. Baiatul simtea ceva absolut puternic pentru Sophie. Nu ar fi parasit-o niciodata. Sau chiar niciodata….?

Un zgomot s-a auzit de afara. Louis si-a intors repede capul , de teama sa nu fie ceva periculos. Nu a zarit nimic pe geam. Cu toate astea , s-a ridicat si a luat toata camera la pas pentru a se asigura ca totul este bine. Se pare ca nu era chiar asa de bine. Cand a trecut pe langa geam , jos , la marginea copacului a zarit o ceata neagra care se unduia si incerca sa ajunga sus. Exact de asta avea el nevoie acum. A strans din dinti . Nu putea sa o anunte pe Sophie. Sigur se criza. Asa ca a avut grija sa nu o deranjeze in timp ce se incalta. A iesit usurel din camera si a coborat platforma . S-a postat in fata cetii.

-Ce vrei , Addams?a spus el.

Ceata s-a materializat usor , devenind o silueta gratioasa. Purta o rochie neagra , mulata si niste cizme cu toc cui inalt. Privirea ei emana ura . Nu se vedea pic de slabiciune in ea. A zambit batjocoritor si pentru un moment , chiar parea frumoasa. Insa Louis si-a pastrat mimica fetei ferma , concentrata.

-Louis , dragule! Ce bine imi pare sa te revad…

-Sa nu iti aud linguselile, bine? Asta daca nu vrei sa ii scol pe ceilalti.

-Ah , fermecator ca intotdeauna. Nu am venit sa ne luptam. Stiu ca vom tine un razboi si eu respect asta. De aceea nu va voi ataca pe timpul antrenamentelor. Ar fi mult prea usor. Si unde s-ar mai duce distractia?

-Asta crezi tu ca va iesi din razboi? Distractie?

-Normal. Asta a iesit mereu. Si vreau ca distractia sa inceapa acum … cu tine.

-Vrei sa ma omori?

A inceput sa rada. Lou era inspaimantat. Tremura tot si ura faptul ca nu mai avea puteri de vampiri complete ca sa se poata apara.

-Nu . Ti-am spus , ar fi mult prea usor. Dar in schimb tu vei veni cu mine si te vei antrena cu mine.

Era randul lui sa rada. Cum putea cineva sa creada ca el s-ar duce de partea intunericului?

-Mda , in vise , madame.

Ochii au inceput sa ii devina rosii. Il fulgera cu privirea. A ridicat o mana , iar ceata care a fost acum cateva secunde in jurul copacului se invartea pe mana ei , formand parca niste tentacule.

-Asculta la mine. Ori vii , ori o trimit pe iubita mea ca sa o omoare pe Sophia!

-Nu , te rog. Ceata e singurul lucru pe care Sophie nu il poate invinge.

-Normal , e prea slaba. Deci ce alegi?

-Nu vin cu tine!

-Ai ales…

Addams si-a ridicat mana in aer ca si cum ar fi aruncat ceva. Ceata s-a repezit asupra cabanei. Louis statea incermenit si se uita cum totul se ducea de rapa. Nu o putea lasa pe Sophie. Stia ca orice ar face , tot va trimite ceata asupra ei. Intunericul se strecura prin geamul de la dormitor .

-Nu! Stai!a zis el intr-un final.

Ceata s-a risipit si Lissa Addams s-a uitat la el.

-Te-ai razgandit cumva ,  tinere vampir?

A oftat. Nu stia ce sa faca. Trebuia sa o tina pe Sophie in siguranta , ii promisese asta de multe ori.

-Astept , i-a spus aceasta.

“Haide , Boo Bear! Fa ceva!”. O lacrima I s-a aratat pe obraz. Era total distrus , sansele de a castiga acel razboi mureau cu fiecare secunda.Era pregatit , trebuia sa o faca. Dar chiar atunci s-a auzit din spatele lor:

-Louis , nu o face!!

                                                            Ever

-Rebby! Mi s-a luat! Cate baghete mai avem de facut?

-Inca 10.

Mi-am dat cu perna in cap. Mi se luase rau de tot ce cioplit la niste lemne , apoi de adaugat tot felul de chestii magice la ele , apoi de recitat nu mai stiu ce vraji si apoi , dupa o ora de asteptat , era gata. Jur ca daca ma faceam baghetar , mai bine imi dadeam din prima demisia.

-Stii ceva , si eu m-am plictisit , mi-a spus Rebby lasand cutitul si viitoarea bagheta in pat.  Hai sa ne uitam la un film.

-Alta idee , te rog , ma dor prea tare ochii.

-Hai sa jucam Sudoku.

-Ba! Eu ce iti zic aici?

-Ca te dor ochii. Nu imi spune ca te doare si creierul.

-Ce vaca esti!

-Vaca grasa!

-Vaca grasa autista!

-Vaca grasa autista roscata!

-Vaca grasa autista baltata!

-Okay , bine am ineles.

Am aruncat cu perna in ea. Lemnul i-a cauzt din mana. S-a aplecat sa il ia , dar i-am sarit in spate.

-Te omooor!i-am spus.

Am pus-o si pe ea pe jos , am luat o perna si am inceput sa o lovesc.

-Na! Sa te saturi!

-Uite vaca cum ma loveste! Uite vaca cum imi da in cap cu perna!

-Uite vaca cum vorbeste cu mine! Ia uite-o!

-Du-te ma si impusca-te!

Am inceput sa radem , iar eu m-am calmat. Din sufragerie se auzeau sforaiturile lui Liam si ale lui Harry , semn ca ne-au abandonat la nevoie. Cat mi-as fi dorit sa le dau si lor cu ceva in cap. Apoi mi-am amintit de Joel. Zambetul de pe fata mi-a pierit instantaneu. Ce se intampla cu mine? Am simtit ceva in interiorul meu. Un fel de omulet minuscul care alerga prin mine . Alerga repede pana la inima mea. Stiam ce e asta. Mereu am stiut. Cineva imi facuse o vraja ca sa pot simti asta pentru Joel. Altfel , nici macar nu il observam. Dar cine naiba ar fi vrut sa imi faca mie , fix mie asa ceva?

-Hei , esti bine?

-Hm , da , sunt OK. Ma gandeam doar…

-La tipul ala … cu surioara lui mai mica si draguta?

-De unde stii?

-Te-am vazut vorbind cu ei.

-Am impresia ca cineva mi-a facut o vraja.

-De ce?

Rebby parea amuzata.

-Haide , Ever , mai mult ca siguri esti bine. Vreau sa spun , nu se supara nimeni daca sentimentele tale se schimba.

-Ma supar eu! Am inceput cu Harry. De ce nu se poate sfarsi totul asa cum vreau eu?

-Ia stai putin , tu il placi pe tip?

Nici macar nu stiam ce sa zic. Nu pot spune ca il placeam. Am simtit iar acel omulet enervant cum se strecoara incet in inima mea.

-Nu il plac , ma simt atrasa de el.

-Ever , e exact acelasi lucru!

-Ba nu e.

-Se pare ca Harry a avut dreptate.

-Harry stie?!

Aproape ca am urlat. Dar ea mi-a pus mana la gura si mi-a facut semn sa tac.

-Nu stie , banuieste. Layla a avut o viziune cu tine si cu un baiat. I l-a descris perfect lui Harry , iar cand el l-a gasit in padure , mi-a zis Liam ca a vrut sa il lase acolo.

-Nu imi vine sa cred! Bai , esti nebuna? Tu stii ce inseamna asta? Despre ce era viziunea?

-Te salva de la inec…

Mi-am dat o palma peste frunte si m-am intins pe podea. Ma tot gandeam … daca … daca o sa se intample ceva intre mine si Joel? Daca totul va fi distrus intre mine si Harry? Nu voi accepta asta! Pur si simplu il voi ignora pe noul tip. Atat. Harry e tot ce conteaza … Harry…

-Nu ! Stai!

Vocea lui Louis a rasunat de afara. Mi-am dat imediat seama ca erau probleme. Am luat-o de mana pe Rebby , mi-am luat bagheta si am pornit spre platforma. Baietii nici nu ne-au auzit cand am trecut pe langa ei. Dormeau bustean. Am coborat repede si ne-am indreptat spre copacul unde era cabana lui Louis si l-am vazut acolo … jos … speriat , cu doamna Addams in jurul careia se incolacea o ceata deasa. Stiam ce vrea sa faca. Cineva parca mi-a trimis un semnal , un semnal de avertizare. Nu il va lua pe Boo Bear! Nu cat timp eram eu pe acolo. Pur si simplu am strigat :

-Louis nu fa asta!!

S-au intors amandoi spre noi. Louis parea terifiat si i-am vazut lacrimile cum ii curgeau pe obraji imediat ce ne-a observat. Addams zambea incurajator. Nu ii pasa. Cu un gest gratios , a intins mana spre noi si a mimat o tragere. Am ajuns imediat langa ei.

-Ever , draga mea. Mi-a fost atat de dor de tine.

Eram impietrita. Ceva ma tinea in loc si pe mine , si pe Rebby. Monstrul si-a aratat coltii si s-a indreptat spre gatul meu. Am tipat , dar nu s-a intamplat nimic. Am inchis ochii , iar cand i-am deschis, Lou o apucase de mana si a intors-o spre el.

-Daca vin cu tine … o sa ii lasi pe toti in pace pana incepe razboiul.

-Normal , dragule. Ti-am zis. Vreau sa ma distrez.

A oftat.

-Atunci vin cu tine

-CE?!

Am urlat efectiv. De undeva de sus , am auzit-o si pe Sophie:

-LOUIS!

A coborat imediat langa noi. Cu o miscare de felina , mi-a desfacut legaturile care s-au dovedit a fi tentacule ale intunericului.

-Lasa-l in pace , monstrule! Nu il lua!

Sophie era agresiva , I se citea durerea in voce. M-am speriat putin , si am luat-o pe Rebby de mana , gata sa asistam la o scena ingrozitoare. Addams doar a ras batjocoritor si a facut un pas spre fiica ei.

-Ah , Artemis , cat de frumoasa te-ai facut! Sunt mandra de tine , draga mea!

Nu mai puteam sa aud cum ii spunea vorbe dulci. Am aruncat din bagheta o vraja de explozie care a trecut exact printre capetele lor. Addams s-a intors amenintator.

-Nu vrei sa te potolesti , nu-I asa?

-Lasa-l pe Louis!

-Paa , dragii mei , ne vedem la razboi!

Plutind , s-a indreptat catre Lou si i-a cuprins umerii.Am vazut o alta vraja de explozie cum trecea pe langa mine.  Toti pustii se sculasera au venit acolo , gata de lupta.  Harry era in frunte.

-Lasa-l! i-a spus el.

Si-a aratat din nou coltii , ochii sai prinzand acea scanteie rosiatica.

-Sa nu indrazniti sa mai faceti un pas. Voi pleca acum!

Umbrele au inceput sa ii inconjoare pe ea sip e Louis care , daca te uitai atent , vedeai din prima ca totul in el a impietrit. Nu puteam permite s ail ia. El era unul dintre cei mai buni. Am alergat spre ei , ca sa ii opresc. Am folosit vraja de dezitegrare , dar umbrele m-au tras sip e mine in vartejul lor mostruos si simteam cum trupul meu dispare usor. Am inchis ochii. Acolo era sfasitul . Ma si gandeam la acele torture oribile pe care aveam sa le suport cand ajungeam unde ajungeam. Pluteam usurel in intuneric. Respiram sacadat , nu mai simteam aer in jur. Cineva m-a apucat de incheietura si m-a tras … oare unde ma tragea? Sper ca era mana lui Dumnezeu care ma lua la el. Sigur murisem , pentru ca un parfum absolut incantator plutea acolo , in rai. Am simtit pamantul sub mine. Era moale , cald…dar cand credeam ca raiul este excelent , cineva mi-a dat o palma. Am deschis instantaneu ochii. Vedeam in ceata , siluetele celorlalti erau neclare. Stiu doar ca erau toti stransi in jurul meu. O auzeam pe Rebby cum plangea.

-Esti bine?m-a intrebat o voce. Ever , Ever , esti bine?

De ce nu raspundeam? Pentru ca visul meu de a fi in rai se sfarsise pur si simplu. Totul in mintea mea era inundat de ganduri si de imagini oribile … sange … moarte. De cand vedeam eu asa ceva?

-Ever , stiu ca esti acolo!am auzit din noi acea voce.

M-am concentrat pe silueta. Mi-a sarit in ochi privirea lui calda … apoi parul mai negru decat negrul pur … apoi buzele sale pline.

-Cred … cred ca sunt bine , am zis. Ma cam doare capul.

-Aia a fost una dintre cele mai mari idiotenii pe care le-ai facut in toata viata ta!

Ma asteptam ca asta sa fi fost replica lui Sophie. Dar nu. Era Abby. Dar oare ce facusem?

-Las-o in pace!

Harry si-a facut loc prin multimea care se uita la mine ca la un spectacol in desfasurare. Oare cat de penibila a fost faza? Joel inca era aplecat de-asupra mea , dar s-a ridicat imediat cand Harry a ajuns langa mine.

-Te simti bine?m-a intrebat.

-Nu…

Mi-am dus mana la frunte. Ma durea ingrozitor capul.

-Ce s-a intamplat cu Louis?

-L-a luat…si-a lasat privirea in pamant. Dar stai linstita , il vom lua inapoi.

-Cum se simte Sophie?
-Se abtine cu greu din plans.

-Ever!Ever!

Ellie alerga spre mine , urmata de Layla. Chiar cand erau aproape , Ellie s-a impiedicat si a cazut.

-Distrugi toate momentele , i-a spus Layla.

Ce bleaga era , saraca! A si zis ca la momente ca astea se emotioneaza. Imi venea sa rad. Clar , imi revenisem. M-am ridicat tinandu-ma de umerii lui Harry. Ma uitam la el … vedeam in ochii lui ca ma place mult. Si mie imi placea de el. Nu as fi renuntat la tot ce aveam doar pentru ca un tip dragut , pe care l-am cunoscut acum cateva ore imi facea ochi dulci. Asta ar fi fost cea mai mare porcarie!

-Macar tu esti bine , a spus Joel.

M-am intors spre el. In ochii lui puteam citi vinovatia. Se simtea vinovat. Dar de ce? El nu imi facuse nimic. El doar ma atragea intr-un mod placut. Sau neplacut. Nu stiam ce sa ma cred. M-am dus la Sophie.

-Imi pare atat de rau …

-Lasa. Stiu ca va ramane acelasi. A facut-o pentru noi.

Ceva din interiorul meu imi spunea ca ultima propozitie pe care a zis-o a sunat ciudat. Nu era pentru noi , era pentru ea.