Visul a inceput cu o bataie din aripi. Eram inapoi in padure . Totul era
intunecat , nu puteai vedea nimic , in afara de luna plina ce isi avea locul
deasupra , ca si cum ar veghea pamantul . Ce bine ar fi daca ar fi fost si eu
un vampir si luna plina sa nu ma intimedeze in halul asta. Dar am vazut o ceata
cum acopera singura sursa de lumina. Era groasa , neagra si invalouia totul in
jur. Din obisnuinta , mi-am dus repede mana la pantaloni , acolo unde obisnuiam
sa imit in bagheta. Spre surprinderea mea , o aveam. Atunci m-am prins ca asta
e mai mult decat un vis si ca trebuie sa fiu cat se poate de precauta. Am facut
un pas in fata. Un vant puternic si-a facut dintr-odata aparitia , dandu-mi de
pe fata buclele roscate. Parca imi soptea numele…
-Ever…
Dar stiam ca nu era vatul. Cel putin , in padurea aia , sigur nu avea cum
sa fie vantul. Am tras aer in piept si am strigat monstrul:
-Unde esti , Addams? Fi demna de numele de cel mai puternic vampir si vino
sa te lupti cu mine.
Am auzit un ras batjocoritor , iar ceata care cu doar cateva secunde in
urma invaluia luna , acum imi dadea tarcoale mie.
-Chiar crezi ca te poti lupta cu mine? Fiinta naiva ce esti!
O auzeam , dar nu o puteam vedea. In schimb , i-am vazut ochii rosii cum se
materializau usor in acea pelerina de umbre.
-Nimic nu e imposibil.
-Draga mea , Ever… de ce ai facut prostia asta? De ce te-ai increzut in
fiica mea? Ea nu este buna de nimic , si mai tarziu va v-a trada pe toti…
-Mda , cum sa nu. Dispari din vietile noastre! La urma urmei , tu ce vrei
de fapt?
Vocea ei ca un ecou devenea din ce in ce mai rece si mai batjocoritoare.
-Ce vreau? Eu vreau totul! Tu draga mea , nu iti dai seama cat de usor de
manipulat esti. Baietii aia fac tot ce vor din tine si Rebecca. Eu va vreau
doar binele.
-Atunci nu ne mai urmari!
-Imi pare rau , dar nu pot face asta. Eu vreau doar sa va salvez. Mai ales
pe Artemis…
-Cine?
-Sophia. Numele ei adevarat este Artemis Sophia Williams. Tatal ei o striga
Sophie.
-De ce l-ai omorat? De ce ti-ai omorat propriul sot?
-Daca statea in calea dorintelor mele?
-Dorinte?
-Haide , papusa , nu fi prostuta. Doar nu credeai ca am fost nebuna sa iti
omor unul dintre stramosi si sa rup vechea legatura dintre vampiri si vrajitori
fiidca nu am un adevarat scop.
-La cat de idioata esti , fara suparare , dar te cam cred in stare.
Ceva m-a intepat de picior. Fie el vis sau nu , a durut ingrozitor si am
urlat.
-Nu trebuie sa te pui cu mine , Ever. Daca nu vrei sa mori , mai bine fugi!
-Nu am cum sa mor! E un amarat de vis!
Ceata a venit in fata mea si am vazut-o cum se maerializeaza , formand o
silueta gratioasa , demna de adimrat. Pasea usor spre mine. In mintea mea deja
recitam vraji , dar nu imi canalizam puterea asupra baghetei . Nu inca. A
intins o mana si a dat sa ma mangaie pe obraz , dar m-am retras.
-Sa nu indraznesti sa ma atingi!
Privirea ei a devenit dintr-odata malefica , ochii i s-au inrosit si si-a
aratat coltii la mine. Ma straduiam sa nu tip . Imi mentineam figura serioasa
si ma uitam la ea , gata sa fac orice ca sa ma lase in pace. Dar nu ea a
atacat. Din spate am auzit un zgomot puternic si o creatura alba , gigantica ,
a daramat cativa copaci cat timp se indrepta spre mine. Sabullterierul. Am
tipat si mi-am indreptat bagheta spre el. Nu mai gandeam. Pur si simplu am spus
vraja cu voce tare:
- Evanescunt, evanescunt, ut nisi ipse!
Spre surprinderea mea , nu el a disparut. Ci eu. M-am trezit inapoi in
bratele lui Harry. Se pare ca am tresarit , pentru ca s-a trezit si el. Eram
tot in sufragerie. Toti dormeau.
-Esti bine?m-a intrebat el.
Am clatinat din cap.
-Ai visat-o pe Addams?
Iar intrase in mintea mea! Ahhh , uram cand facea asta!
-Scuze , dar te vad speriata.
-Da , am visat-o. Am visat si Sabullterrierul care m-a atacat. Auzi , tu
stiai ca daca faci vrajile si cu voce tare se pot implini…dar cumva intr-un
sens opus.
-Da stiam. Tu acum aflii?
-Am spus Evanescunt, evanescunt, ut nisi ipse si m-am trezit aici.
-Dispari , dispari , ca eu sa ma salvez? Cam asa se traduce , nu?
-Mda…
-Pai se pare ca ai avut noroc.
Am oftat. Mi-am pus inapoi capul pe pieptul lui. El si-a asezat usor
capul peste al meu si mi-a mangaiat obrazul. Sophie si-a deschis usurel ochii
si s-a uitat la noi. S-a desprins de langa Louis si a venit spre mine.
-Cred ca ar trebui sa o invat pe Abby cateva chestii despre vampiri ,
nu?
-Asa ar trebui. Dar ai grija de ea, se vede ca e cam picata.
-Nu sunt picata!
Abby statea in capul scarilor. Cred ca auzise ceva din conversatia mea
cu Harry.
-Bine , Abby. Hai sa vedem ce putem scoate din tine.
Sophie i-a facut semn sa vina la ea. A coborat usor scarile , gata sa se
impiedice iar , dar si-a pastrat echilibrul , in timp ce noi radeam si a
urmat-o pe Sophie afara , in spatele cabanei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu