Capitolul XXXI - True war

-Ever! Ever , esti bine? Ever, trezeste-te!

Am simtit o palma peste fata , apoi pe cineva zgaltaindu-ma puternic. Nu puteam sa deschid ochii , capul ma durea ingrozitor si simteam cum ceva se scurgea prin mine.  Sophie urla la mine sa ma trezesc , sa imi revin. Vocea ei era acompaniata de a celorlalti. Dar nu voiam sa ma trezesc. Voiam sa stau afundata in intuneric. Acolo era locul meu. Nu stiam de ce, dar asa era. Negru … negru … doar negru. Dar apoi ceva rece mi-a cuprins fata si m-am ridicat imediat. Eram uda si machiajul imi cursese pe obraji. Vedeam neclar ce se intampla langa mine. Puteam doar distinge chipul rotund si alb al lui Sophie , atat de aproape de al meu , ca aproape ma saruta , si mana ei puternica pe umarul meu.

-Ce-ai patit?m-a intrebat.

-Esti okay?

Harry si Rebby s-au postat imediat langa mine. Le citeam ingrijorarea in ochi. Dar nu imi mai aminteam nimic din ce se intamplase. Absolut nimic. Mintea mea era inundata de o ceata groasa , care parca nu mai voia sa se risipeasca.

-Eu … nu..nu mai stiu. Ce ar fi sa imi ziceti voi ce s-a intamplat.

-Te-am gasit aici , pe jos , mi-a spus Harry.

-P-pe jos? Ca si … lesinata? Sau moarta?

-Mai degraba moarta. Nu mai respirai.De parca te-ar fi muscat un vampire.

Atunci mi-am amintit. Totul.Am tresarit si  mi-am dus repede mana la gat , pregatita sa simt semne de colti. Dar gatul meu era la fel de moale si de fin ca intotdeauna. M-am strambat putin si am continuat sa imi plimb mana dupa semn. Unde naiba era? Puteam sa jur ca Joel ma muscase…  Joel… idiotul ala! Se pare ca Sophie a avut dreptate. Era rau.

-Te-a muscat cineva?m-a intrebat Rebecca.

Nu le puteam spune. Sigur faceau ei … ceva si iesea mai urat decat in razboi. Dar oare el era un trimis de-al lui Addams?

-Nu , sunt  bine. Um … cred ca… cred ca ma duc pana la Joel. Stiti cumva unde e ?

-E la Elody in cabana.

Nu am mai asteptat si alte detalii.Am sarit direct in picioare , mi-am luat geaca de pe canapea si am fugit afara , direct spre cabana lui Elody. M-am urcat pe platforma , am apasat butonul pe care scria “URCA”  si am stat putin ganditoare in fata usii. Eram foarte furioasa. Imi venea sa il omor chiar eu , puteam sa fac asta. Dar nu … eu nu eram asa. Mai bines a discutam ca niste finite magice normale. Mi-am pus man ape bagheta , gata sa o scot in caz de ceva si am intrat ca o furtuna pe usa.Erau amandoi pe canapea si au tresarit. Elody a tipat , s-a dat in spate si l-a luat pe Joel de mana.

-Cum ai putut sa imi faci asta?!am strigat.

El tacea. Cred ca Il uimisem cat de nervoasa eram.

-Ever , te implor , calmeaza-te….

-Sa ma calmez , idiotule?! Am avut incredere in tine si tut e-ai folosit de mine! Crezi ca eu sunt o papusa? Crezi ca eu nu am suflet?

-Nu am vrut! Niciunul dintre noi nu am vrut!

-Atunci de ce ati facut-o? Voi sunteti niste spioni din aia retardati de-ai lui Addams. Crezi ca nu imi pot da si eu seama de asta?
-Ever! Nu suntem spioni! Am facut-o doar ca sa o salvez pe sora mea!

-Sa te si cred! Esti un imbecil , un tradator! Cata incredere am avut eu in tine , Joel. Am renuntat la Harry din cauza ta , tu sti ce inseamna asta?! Si de ce sa o salvezi pe Elody?Ce I se putea intampla?

-Ar fi omorat-o! Trebuia sa ma sacrifice cumva. Dar eu nu vreau sa te ranesc. Imi pare foarte rau ca te-am transformat..

-Nu m-ai transformat! Nu am nici cea mai mica urma a muscaturii pe gat. Ce mi-ai facut?

-Nu te-am transormat?

-Nu! Si stiu ca planul tau nu a mers , dar nu imi pare deloc rau! Nu vreau sa te mai vad!

-Ever , Ever , te rog , stai! Am inceput cu un ordin …. Dar pe parcurs … pe parcurs chiar am inceput sa simt ceva pentru tine…

-Sa te si cred?

Un clopot a inceput sa bata puternic. Ne-am uitat cu totii spre fereastra , unde am vazut cea mai inalta cabana , acolo unde statea cate un vampir de paza ca sa ne anunte daca vede ceva bizar. Se pare ca vazuse. Clopotul batea din ce in ce mai des si mai puternic si am auzit jos cum ceilalti se agitau , zgomotele lamelor sabiilor care incercau sa intre in teaca. M-am panicat .

-Toata lumea la arme! Armata de vampiri ne ataca!

Harry urla din toate puterile. Mai aveam putin si incepeam sa plang , dar Joel m-a luat de mana si m-a privit in ochi.

-Am sa iti arat ca poti avea incredere in mine.

Nu am mai bagat nimic in seama. M-am intors repede pe calcaie si am fugit afara , unde totul era in haos. Sange peste tot … novice morti , restul chinuindu-se sa se lupte cu armata adversa. Bagheta mea a trimis direct scantei albastre spre campul de lupta , nimerind un vampir negru , din cealalta tabara.

Am sarit din copac si m-am alaturat si eu luptei , doborand tot ce imi statea in cale. Erau prea multi … mult prea multi. Nu mai puteam face fata niciunul dintre noi. Eram deja distrusi cu totii , nimiciti. Dupa zeci de pumni si tepuse de lemn infipte in inimile vampirilor , am dat cu ochii de Addams. Statea undeva sus , carata de doi uriasi intr-un tron de aur , stralucitor , si privea purtand un zambet diabolic pe fata. M-am speriat din nou vazand-o , dar mi-am continuat lupta , salvand cat mai multi novici care puteau sa isi afle moartea in cateva secunde. Era sange peste tot … credeam ca mor de la sine. Viata mea era groaznica , mai ales in acel moment. Dar cand am vazut cum parul lui negru se aventura bataliei , si distrugea aproape toti vampirii care ii atacau pe ai nostril , am simtit cum prind putere. Credtea din ce in ce mai repede puterea in mine si am reusit sa le-o impartasesc si celorlalti. Pur si simplu am facut ceea ce am facut la antrenamente. Am irosit multe tepuse , dar a meritat. Cand am vazut ca acel zambet ii pierea mostrului de pe fata , m-am simtit invingatoare. M-am simtit speciala , stiind ca pot sa infrunt tot ce imi sta in cale. Liam si Harry au venit langa mine si mi-au facut semn ca erau gata sa moara , daca asta ar insemna sa ies eu bine de aici. Si Sophie si Rebby la fel. Ceilalti se vedeau cum isi faceau loc printre lume si nimiceau totul. Si asa , am pornit prin ninsoare spre moarte.