Capitolul XI - Deep in Love

-Ce s-a intamplat?

-De ce ti se intampla toate numai tie?a intrebat Rebecca.

M-am ridicat in capul oaselor si m-am uitat la Sophie care era absolut ARSA si nimeni nu isi dadea seama. Isi ferea privirea de mine.

-M-ai salvat…i-am spus. Din nou.

-Nu o lua ca pe o salvare , roscato!

S-a intors pe calcaie si a vrut sa plece , dar am prins-o de incheietura.

-Stai!

A tresarit. O durea tot corpul , se vedea de la o posta.

-AU!

-Imi cer mii de scuze…. Dar iti multumesc ca te-ai aruncat dupa mine.

A zambit. Prima oara cand am vazut-o zambind. Era superba. Chiar si cu jumatate de fata aproape distrusa , tot pastra cea mai dulce stralucire in ochii ei negrii.

-N-ai pentru ce.

-Se pare ca totusi nu esti asa de rea, a spus Louis venind langa noi.

-Nu dar e arsa . Arsa rau , a remarcat Harry in sfarsit.

-Hai sa plecam de aici. Sigur nu gasim un loc in care sa stam linistiti , am auzit o voce pitigaiata de jos.

Niall. Mereu ma intrebam de ce la momente disperate se transforma in spiridus? Poate pentru a se face nevazut?

-Pai , hai sa o luam din loc.

Rebby a pus mana pe rucsacul lui Liam in acelasi timp cu el. Mainile lor s-au atins si s-au privit pentru un moment. Apoi Liam i-a zambit si am vazut-o cum roseste si isi lasa capul in pamant. Si-a tras mana de sub cea a lui si a venit langa mine.

-Imi pare rau ca te-am facut o mica zgamboaie , i-a spus el.

-Si mie imi pare rau ca te-am facut mic sugator de sange , i-a raspuns ea.

-Cum v-ati facut?

Toti am inceput sa radem. Se pare ca don’soara Liam si domnul Rebecca aveau o mica relatie ascunsa…sau doar flirtau? Neah , mai mult ca sigur flirtau. Daca ar fi fost impreuna , acum erau imbratisati si se sarutau încontinuu.

-Crede-ne , Ever. Cat timp te cautam pe tine , blonda asta ne-a cam scos din pepeni.

-„Blonda” , Liam? Chiar atat poti?

S-a dus spre el si l-a lovit prieteneste in stomac. El a luat-o in brate si a rasucit-o , apoi i-a facut niste castane care i-au ciufulit parul in timp ce restul ne uitam la ei ca si cum nu mai vazusem asa ceva toata viata.

-OK , ce se intampla aici de fapt?a intrebat Harry zambind.

-Absolut nimic.

Liam i-a dat drumul Rebeccai exact cand ceva a explodat din interiorul pesterii si a inceput sa ploua cu bolovani.

-Fugiti!a strigat  Louis .

A luat-o pe Sophie ca pe o mireasa si iar a luat-o la goana cu viteza aia. Zayn m-a luat de mana si Liam pe Rebby. Harry s-a prefacut iar in varcolac si am fugit…am fugit cat mai departe de acel loc.

-Stiti ceva , mie mi s-a cam luat sa ne mutam dintr-un loc intr-altul , le-am spus baietilor cand ne-am oprit.

-Pai si ce ai vrea sa facem , genius? Nu putem sa stam si sa privim cum ne omoara Addams unul cate unul , mi-a spus Sophie.

Am oftat. Avea dreptate.

-Haideti , trebuie sa fie pe undeva pe aici…ne-a indemnat Harry.

-Sa fie ce?

-Ah , aici era!

Am iesit pe malul unui rau , care se pare ca separa o parte a padurii de alta.

-Si ce am putea face aici?a intrebat Rebby.

Harry a zambit si mi-a luat bagheta din suportul de la pantaloni unde o tin mai mereu.

-Hey , tu nu o ai pe a ta?l-am intrebat.

-Ba da , dar nu e suficient de puternica incat sa faca ce vreau eu sa fac.

A inchis ochii. S-a intors cu fata spre apus , apoi a indreptat bageta intr-acolo. O briza racoroasa a trecut pe langa el , zburlindu-i superbul par carliontat si facandu-l sa zambeasca din ce in ce mai mult. Rasucea baheta si din ea ieseau scantei verzi combinate cu unele argintii. Asa ceva nu a mai iesit din interiorul ei . De obicei eu aveam magie albastra , nu verde. Adica magie pentru razboi , nu pentru nevoi disperate. Stiu ca suna cam la fel , dar credeti-ma ca sunt total si absolut diferite.

Harry a despicat aerul si acele scantei au zburat undeva la 20 m in fata noastra , construind o cabana. O CABANA! O cabana mare , pe doua etaje.

-Gata,mi-a spus el. Poftim.

Eram cu totii muti . Nu mai stiam ce sa zicem. Cat de puternic era Harry , incat cu bagheta mea (A MEA!) sa reuseasca o vraja de dezintegrare si una de supravietuire?Asta era ceva nou.

-Hai sa intram! Ne asteapta o masa plinaa cu mancare.

-Woo woo woo! Stai!l-am oprit. Cum ai facut asta? Credeam ca in padurea asta nu merg vrajile.

-Ti se pare ca mai suntem in padure?

Avea dreptate. Eram la granita dintre o padure si alta.

-Haide , Ever. Las-o mai moale , relaxeaza-te. Doamna Addams nu ne va gasi daca stam mai mult aici. O  sa fac o vraja de invizibilitate.

Mi-a intins mana , dar eu am refuzat sa o iau.

-Haide , m-a indemnat el. Nu e prima oara.

Am oftat si l-am apucat strans de mana, apoi am pornit cu totii spre cabana. Am intrat. Era exact ca intr-o vacanta la munte. Doar ca eram urmariti de niste vampiri absolut malefici care incercau sa ne distruga vietile!

S-a inserat si eu stateam in camera mea de la etaj. Rebby asculta muzica pe Mp3-ul lui Zayn si dansa pe „What makes you beautiful” cantand. Credeam ca o sa surzesc , dar dupa doua minute m-am obisnuit.

-You don’t know , OH OH!

M-am ridicat. Chiar incepea sa imi dea dureri de cap. Am iesit pe usa si am mers de-alungul holului

lung din lemn pana la scarile din capat. Voiam afara. Voiam aer.Liniste…

Cand am deschis usa , totul mi s-a parut groaznic , dar dupa ce ochii mei s-au obisnuit cu intunericul , m-am orientat spre spatele cabanei unde Harry a plasat cu grija un leagan. Am auzit voci venind dintr-acolo.

-Au! Boo Bear, doare!

Sophie.

-Si ce vrei sa fac? Ai fost arsa. Lasa-ma sa te vindec.

-Sunt deja vindecata . Sunt vampir , genius!Mi se inchid ranile repede.

-Da „genius” , dar aia a fost o vraja. Asa ca lasa-ma sa dau cu asta peste arsuri.

Am tras cu ochiul. Sophie statea pe leagan , iar Louis o ungea cu ceva lichid.

-Tot nu pot sa cred ca ai sarit dupa Ever, a spus el.

-Ce nu poti sa crezi…nu sunt chiar asa de malefica , sa stii.

-De ce ai sarit dupa ea? De ce nu l-ai lasat pe Harry?

-Pentru ca…pentru ca stiu ca ea e singura care o poate inviinge pe vrajitoarea aia de Addams si …

-Si…?

-Bine , fie , nu e chiar asa de rea. Cred ca a inceput sa ma influenteze negativ.

-Vrei sa spui pozitiv.

-Nup , am zis bine ce am zis.

Au inceput sa rada. S-au uitat unul in ochii celuilalt si au zambit. Apoi chipurile lor s-au apropiat usor…

-Stii , Sophie , vreau sa iti zic ceva de cand te-am vazut prima oara la Academie.

Ea a suras.

-Si eu te iubesc , i-a spus ea.

-Nu mi-as putea imagina o eternitate fara tine. Esti viata mea , chiar daca esti ce esti.

S-au sarutat. Erau ataaat de dulci! Imi venea sa ii iau pe amandoi de obraji si sa ii ciupesc pana ii inroseam. Ce norocosi erau. Nu aveam eu norocul asta! Viata ma punea pe mine sa indur toate idioteniile care se pot intampla unui vrajitor. Cineva m-a prins de umar si m-a intors spre el.

-Ce faci aici?

Harry parea amuzat.

-Nu spionai , nu-i asa?

-Nu…am mintit eu si m-am uitat in pamant.

-Auzi , Ever , tie iti place sa te uiti la stele?

-Da , obisnuiam sa ma uit cu mama.

-Pai , hai sa retraiesti momentul.

M-a luat de mana si ne-am dus departe de cabana.