-Totul e energie… Trebuie sa crezi in tine , Ever. Uita-te in interiorul tau . Spune-mi… Ce vezi?
Vorbele pline de intelepciune ale profesoarei Addams ma linisteau mereu. Concentrata , am tras aer in piept si i-am spus:
-Vad un trecut tragic , un present bunicel si un viitor absolut groaznic.
-Nu , nu ! Ever , te-am invatat cca pentru a reusi sa treci de examen , trebuie sa fii pozitiva.
Am deschis ochii. Mi-am relaxat muschii si mi-am luat de pe jos bagheta.
-Nu trebuie sa fiu pozitiva ca sa pot sa ma transpun intr-un univers paralel.
-Ever , aici nu esti in Harry Potter. Tu aici faci vrajile cu mintea , si daca gresesti ceva , nu mai poate fi reparat.
-Stiu , doamna Addams. Multumesc ca sunteti mentorul meu.
A oftat si m-a luat in brate . Pentru mine era exact ca mama. Ea m-a luat in grija cand mama a murit arsa in razboiul dintre vampiri si vrajitori . Imbratisarea ei era calda. Ma simteam in siguranta cu dansa , stiam ca nimic nu ma va putea ataca. Nici cel mai nemilos vampir. Dar cand credeam ca ma pot calma , am auzit o voce , o voce binecunoscuta de mine , care ma teroriza de ani intregi:
- Eveeeeer ! Haidee , trebuie sa mergem la masa!
Doamna s-a intors la Rebecca , care striga de langa zidurile Academiei .
-Vin acum , am strigat inapoi.
Mi-am luat rucsacul , am salutat-o pe doamna si apoi am fugit catre Rebby.
-Veste noua ! m-a anuntat ea imediat ce am ajuns.
-Ce mai e?
-Ghici cine au intrat ieri in Academie.
-The Beatles?
-Pe-aproape. ONE DIRECTION!
Am ridicat dintr-o spranceana la ea.
-Cine?
-Nu-i stii pe cei de la One Direction?
-De ce m-ar interesa?
-Am camera acoperita cu postere cu ei.
-Bravo , paii…succes.
Am intrat in cantina. Aici , toata lumea avea un pont: nu manca ce iti da bucatareasa Mayer ! Se zvoneste ca ce pune in mancare e de fapt otrava! Dar eu si Rebecca nu aveam treaba. Luam si bagam in noi ca nehalitele . Astazi , meniul zilei era aripioare de dragon cu cartofi prajiti. Mda, perfect…luand in considerare faptul ca sunt alergica la dragoni , va rezulta o mare bomba.
-Ever , unde stam? Iar nu avem masa.
-Hai afara , cred ca e cel mai confortabil.
Pe drumul nostru afara , m-am apucat sa ii povestesc despre toate temele pe pare mi le daduse doamna Addams. Hey , adica trebuia sa trec de examen , nu? Academia Vrajitorilor , numita de noi si Inchisoare pentru Vrajitori , era foarte severa. Daca nu treceai examenul de la 16 ani .. poti spune Adio , Londra ! Si te trimit prin paduri pustii ca sa te poti descurca singur. Verisoara mea , Lilly , a patit-o. Si nimeni nu a mai auzit de ea de 5 ani. Nu vreau sa fiu ca ea. Nimeni nu vrea. Dar gandurile mi-au fost sparte. La propriu. In curtea Academiei , cineva a intrat in mine , tava mea a cazut si eu am alunecat si m-am varsat ca o leguma. Toata mancarea a ajuns pe mine. Nuu stiam care era fraierul care facuse asta , dar nici nu imi pasa.
-Vrei , te rog sa fi putin mai atent si sa iti folosesti ochii cand mergi? L-am intrebat eu.
-Imi pare rau , nu te-am vazut.
Evidennt!
Mi-am ridicat privirea si am dat de 2 ochi verzi , superbi, cu sclipiri aurii care se uitau fix la mine. Si el era pe jos.
-Scuze , eu sunt Harry.
-Eu sunt Ever.
M-am ridicat si m-am uitat la Rebecca. Isi tine mana la gura si si-a marit excesiv ochii aia caprui de culoare cafelei cu lapte.
-Harry Styles?a intrebat ea.
-Da, a raspuns el.
Atunci mi-am amintit.
-Aaaa , tu esti unu din ciudatii aia care canta in trupa aia…
Rebecca m-a lovit puternic in umar.
-Vrea sa spuna acei geniali baieti care canta in One Direction!
Era foarte entuziasmata. Si trebuia sa recunosc. Tipul era dragutel… nu era genul de care sa poti fi obsedata , dar sigur era genul de care eu pot fi obsedata. Am zambit.
-Da , asta am vrut sa zic…
A zambit inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu