Capitolul XX - Lovee..just Love

-Si unde mergem mai exact?a intrebat Sophie dupa cateva ore de mers.

-Undeva unde sa ne putem adaposti.

-Dar sunt obositaaa!s-a plans ea batand cu piciorul  in pamant.

-Doamne , potoleste-te!i-a spus Louis

 -Nu mai stiu cum e sa fi om. Acum sunt o bleaga. Si stiu ca nu putem sa ne intoarcem in cealalta padure pentru ca acolo Addams are puterea. E groaznic! Viata e groaznica! Eu sunt groaznica! Nu mai vreau! Va rog , omorati-ma! Nu mai suport forma asta umana!Si Abby e mai abila ca mine in acest moment! Va rog , faceti ceva cu mine! Va implor , aruncati-ma in lac…

Louis i-a prins fata in palme si a sarutat-o. Ah , ce bine! I-a inchis gura! De cand am pasit in Padurea de cristal , Sophie vorbeste si se plange cam rau si cam des. Si asta ne scoate din sarite pe toti. Nu stiu de ce , dar comportamentul meu si al Rebeccai nu s-a schimbat de loc. Doar ca suntem mai puternice. Mult mai puternice. Restul s-au molesit de tot. Cel putin Sophie e varza! Nu stie cum e sa fi om , cum e sa fi slab. Cum durerea de cuprinde cu fiecare minut pe care il petreci in mijlocul necunoscutului. Toate astea erau inexistente pentru ea acum cateva ore , pana ce am pasit aici.

Dar se pare ca Louis si Zayn s-au adaptat repede. Erau desigur , si ei foarte slabiti si corpul lor transpira din ce in ce mai mult. Era o caldura cumplita , chiar si acum , noaptea , cand logic ar fi trebuit sa inghetam . Ma uitam la bietul Liam care zacea pe niste scantei rosiatice , combinate cu auriu , ce ieseau din bagheta Rebbecai si formau un fel de pat pentru el. Saracul Liam! Era zgariat pe toata partea dreapta a corpului , hainele sale erau rupte , iar sangele ii curgea necontenit din rani. Imi venea sa plang. Dar ce sa mai zic de biata Rebby? Stiam ca il place. Toti stiam.  Dar nu stiam daca sentimentul era reciproc. Ii vedeam barba cum tremura si se abtinea din greu sa nu planga. M-am dus langa ea si am apucat-o de umar.

-Va fi bine , i-am spus.

A tras aer in piept ca sa isi retina lacrimile si a dat din cap.

-O sa o omor pe femeia aia!mi-a spus.

-Intai invata sa ai grija de tine.

-Uite cine vorbea!

-Hei , eu am omorat Sabullterierul.

-Bine , de data asta ai castigat.

-Vezi ca se poate?

I-am zambit si m-am dus spre  Ellie si Layla care erau undeva in spate , tinandu-se de mana.

-Hei , le-am spus. Sunteti bine?

-Eu nu , mi-a raspuns Layla.

-De ce?

-Am o presimtire atat de urata in privinta lui Boo Bear. Cred ca … cred ca si-a cam pierdut mintile.

-E normal , adica e o padure gen oglinda.

-Nu e asta , mi-a spus Ellie. Ea are viziuni. Cate-odata clare , cate-odata neclare. De data asta a avut una neclara cu Lou care s-a aliat cu Addams.

-Umm…cu Addams?

Eram cam speriata. Am schitat un zambet stramb si m-am chinuit sa nu lovesc ceva.

-Hey , girls!

Niall a venit langa noi si s-a postat langa Ellie.

-Hei , Niall. Deci pana la urma unde mergem?am intrebat.

-Pai , undeva unde sa putem sa ne stim cu adevarat in siguranta. Apropo , felicitari pentru record. Ai omorat un monstru.

-Mersi…

S-a uitat la Ellie.

-Doamne! Ellie , de cand nu te-am mai vazut! Ce faci?

-Nu la fel de bine ca tine , domnule Horan. Dupa ce ai plecat cu trupa , s-au schimbat cam toate la Academie.

-Niall , tu ai fost la Academia vampirilor?Am crezut ca esti spiridus.

-Sunt. Dar am fost doar pentru Lou si am stat cu el.

-Mda , si acest geniu blond , mancacios si enervant m-a facut sa plang luni intregi.

Am suras.

-Voi doi ati fost impreuna?

-Am fost si impreuna…a spus el.

Ellie s-a oprit. Layla si-a apasat fruntea de umarul meu ca sa nu izbucneasca in ras.

-Acum se vor certaaa , mi-a soptit.

Ne-am oprit si noi.

-I-auzi la el. Ai inceput deja sa vorbesti ca o vedeta ingamfata.

-Scuze , Ellie , dar cred ca ar trebui sa te obisnuiesti cu faptul ca am trecut peste.

-M-am obisnuit , iubire. Dar ma enerveaza ca suntem pierduti aici , intr-o padure magica , urmariti de cel mai puternic vampir si tu vii intentionat langa mine ca sa ma enervezi?

-Hey , am vrut doar sa vad ce mai faci. Nu te mai enerva asa!

-Sa nu ma mai enervez?! Stii bine ca eu asa sunt , si ca  mai sunt si SENSIBILA de asemenea , ceva ce TU , domnule , ai aflat dupa ce m-ai lasat cu inima franta.

Imi venea sa rad. Saracii , oare stiau cat de penibili erau?

-Bine , deja devine ridicol , Ellie.

-Ma scuzi?

-Hey , ce naiba faceti acolo?

Ceilalti s-au intors si ne-au vazut opriti.

-Ahh , nu!a spus Zayn. Iar cuplul vampi-spiri? Hai va rog , lasati-o balta!

-Varcolac in actiune!am auzit-o pe Layla.

M-am intors spre dreapta exact cand Harry m-a apucat de talie si m-a sarutat. I-am zambit si i-am mangaiat usor obrazul.

-Bine , copii , daca nu vreti sa imi vedeti miscarile de varcolac , mai bine hai , gata! Trebuie sa gasim un loc de odihna , sau ma rog… un loc.

Aww , ce dulce era! Ma uitam in continuu la el si am si uitat de Layla care ma tinea si ea de mana , in timp ce isi marea ochii ei de un albastru-cenusiu sa vada daca ma voi saruta inca o data cu el. Dar domnul Styles i-a dat mana la o parte spunandu-i:

-E a mea!

Am ras.Ei bine , macar stiam ca ma place.

-Haaaaideeeeti!ne strigau ceilalti.

Am pornit cu totii inainte. Harry si-a incolacit bratul usor in jurul meu , si am mers asa mult si bine.

Era noapte . Siluetele ciupercilor deveneau din ce in ce mai neclare si vedeam tantari , pasari si tot felul de insect uriase cum misunau pe langa noi si pe deasupra noastra. Imi venea sa urlu in ultimul hal cand am auzit un fluture de noapte trecand peste capul meu. Am tipat si am sarit la Harry in brate. El m-a cuprins cu ambele maini si a ras de mine. Jenant!

-Scuze , nu suport insectele.

-E OK , esti chiar amuzanta cand te prostesti.

-Pai multumesc , Mr. Perfect , sa stii ca nici tu nu esti mai breaz.

A ras din nou si m-a sarutat. Era atat de bine sa ii simt buzele sale moi cum se lipesc de ale mele. Cu siguranta , ale mele erau crapate de la frig si de la vorba , dar el nu baga asta in seama. Pur si simplu ma saruta , parca nu mai voia sa imi dea drumul. M-a pus incetisor pe jos. L-am simtit indepartandu-se. Of fir-ar! Exact acum? S-a dus in fata mea .

-Hopa sus , mi-a spus el stand pe loc. Haide , sari in spatele meu. Te vad cam obosita.

L-am apucat de umeri si am sarit. El mi-a prins picioarele si a alergat ca sa ii prindem pe ceilalti din urma.

-Pai , cred ca vom ramane aici peste noapte , ne-a anuntat Louis. Trebuie sa ne odihnim cu totii.

Mda , perfect! Exact acum cand ma luase si pe mine Harry in spate. Mi-am plimbat usor mana prin parul lui carliontat. El m-a pus pe jos si m-a pupat rapid pe obraz , apoi s-a dus la ceilalti sa ii ajute sa ridice corturile. M-am asezat usor langa Rebby , care statea pe o piatra , langa corpul lui Liam care nu se misca. Si ea isi plimba mana prin parul lui.

-Crezi ca se va trezi?m-a intrebat.

-O sa se trezeasca intr-o zi sa stii. Trebuie doar sa ai rabdare.

-Nu mai am , Ever! Tu stii cat de mult il iubesc? Cat timp Harry te cauta pe tine , ceva s-a aprins in mine. Nu imi vine sa cred , ma simt asa de ciudat!

-Gata , calmeaza-te. O sa il vindecam noi cumva , sigur exista o vraja. Ai cartea aia la tine , ai uitat?

A oftat. De data asta , nu si-a mai putut retine lacrimile. Le-am vazut cum cadeau usor pe patul de scantei si cum provocau usoare explozii. Imi era tare mila de ea. Am luat-o in brate si am strans-o la piept , incercand sa o calmez. Cu o voce aproape soptita , mi-a spus:

-Ever , esti cea mai buna prietena din lume…