Capitolul XXIX - Dear Lord!

M-am  indreptat de spate si mi-am facut curaj sa trec pe langa Joel pentru a opta oara in acea zi fara sa il privesc. Stiam ca se uita la mine. Nu puteam sa nu simt cum ma arde usor ceva pe spate . Dar am incercat sa nu bag nimic in seama. “Du-te spre novici , Ever .. du-te!”. Am marit pasul. Am ajuns imediat langa vampirii care aveau acum lectie de vrajitorie. Nu erau ei asa de straluciti , dar faceau tot posibilul. Si oricum , baghetele pe care le-am facut cu Rebby nu sunt foarte puternice. Cate-odata mi se pare ca sunt bucati de lemn cioplite , numai bune ca sa arda. Dar uit ca au in compozitia lor foarte putin din puterea mea. Uit mereu.

-Hei , Ever!m-a strigat Anne , una dintre cele mai bune “eleve”. Mi-a iesit vraja de explozie. Vrei sa vezi?

-Sigur , incearca.

I-am facut semn sa vina in fata , spre manechine. Si-a indrreptat bagheta spre unul dintre ele si a trimis scantei puternice , gri spre el. Dar nu l-a nimerit. A dat exact pe langa . M-am speriat cand am vazut ca l-a lovit pe Joel.

-Ups , a spus Anne.

-Joel!

Am tipat si am fugit cat am putut de repede spre el.Era intins la pamant si isi freca usor capul cu mana. Hiiuuu! Ce bine ca nu l-a lovit asa de tare cum mi-am imaginat eu. Am ingenuncheat  langa el si i-am pus si eu mana pe cap.

-Esti bine?

-Auu … doare , dar , da , roscato… sunt … sunt bine.

-Nu , nu esti. Stai putin locului , vreau doar sa tea jut.

-AU! Doare!

-Scuze , ai un cucui destul de mare acolo.

-Nooo! Credeam ca imi creste un Vulcan in mijlocul capului.

-Esti incredibil. Lasa-ma sa fac ce stiu.

S-a bosumflat ca un copil de 4 ani , si-a incrucisat mainile si m-a lasat sa ii ating cucuiul. Ma pregateam sa recit in gand o vraja de vindecare , dar nu am apucat. S-a retras de la sine. Cand am spus primul cuvat , nu mai era nimic acolo , doar parul lui superb , negru , pe care l-as fi putut atinge intr-una.

-Ai reusit?m-a intrebat el.

-N…nu. S-a dus inainte sa spun eu vraja.

-Eh , asta e. Dar tot ma doare capul.

-Ce faceti mai , cine te-a nimerit cu o ghiulea in cap , a ras Harry cand a venit langa noi.

-Anne , am oftat eu.

Harry a inceput sa rada si mai tare , parca nu se satura sa il vada pe Joel lovit , secat de puteri. Dar nu stiu de ce , imi era tare frica de ce se va intampla in viitor. Am  , de cand a plecat Louis , un sentiment foarte ciudat ca totul o sa fie ca naiba! Dar totusi , nu imi placea sa vad ca prietenul meu se lua de un tip neajutorat.

-Harry , te rog , termina! Daca se intampla ceva grav? Daca il lovea mai tare si acum era …umm… mort.

-Da da! Numai mort nu era acum. Desi cred ca mi-ar fi placut imaginea…

Harry se lovea usor cu degetul in barba. Hai ca era culmea . Eu nu il stiam asa. De ce naiba se purta ca un nesimtit cu bietul de el. Daca ati fi vazut ce fata plouata avea Joel atunci. Imi venea sa plang , desi furia curgea prin mine din ce in ce mai repede. Nu aveam sa ii permit cuiva sa se mai ia de el. Nici macar lui Harry. Joel e doar un vampir aproape fara puteri , care vrea sa o vada moarta pe Addams la fel de mult cum vrem si noi. Si , fie ca ii place sau nu , Harry va trebui sa accepte asta.

-Okay , potoleste-te! Si tu puteai sa fi in locul lui si nu ti-ar fi placut.

-Da , dar nu am fost. Ceea ce e bine pentru mine. Imi pare rau papa-lapte , i-a spus.

-Nu am sa inteleg nicodata ce ti-am facut incat sa ma urasti in halul asta , i-a intors el replica.

Cred ca in acel moment , in ochii mei se citea doar furia . Nimic mai mult. Imi venea sa il iau de gat si sa il dau cu capul de toti peretii. Bine , intelegeam ca era gelos , dar nu trebuia sa fie chiar asa. Putea doar sa nu ii vorbeasca si sa ma ia pe mine din locurile in care ma vedea cu el.

-Chiar asa , Harry. Lasa-ne daca nu poti sa ne ajuti cu  vrajitoria.
Zambetul i-a inghetat. Ah , dar nici asa nu imi placea sa-l vad. Ce era sa faaac? Credeam ca va incepe sa urle la mine in acel moment. Si cand a deschis gura ca sa imi zica ceva , i-am auzit strgatul lui Sophie de undeva de langa un copac. Am fugit toti 3 spre ea si am gasit-o ghemuita , cu fata ascunsa in palme , suspinand. M-am asezat pe vine langa ea si i-am luat mainile de la ochi.  Rimelul ii cursese si arata de parca cineva ar fi batut-o. Era asa de rosie … nici nu imi venea sa cred ca e ea.

-Ce s-a intamplat ?am soptit.

-Louis…

-Ce e cu el?!
Layla a aparut de nicaieri si a venit si ea langa mine.

-Ce e cu Louis? E bine? I s-a intamplat ceva?

-Nu …  ne-am certat.

-Cum dracu v-ati certat?
Pe bune , cand venisera si ceilalti la noi? Rebecca era curioasa , se uita la Sophie ca la un nou animal abia descoperit.

-Prin legatura dintre vampri. Um … el , el a zis ca ii e mult mai bine acolo si ca abia asteapta sa ne vada cum murim cu totii pe rand.

-I-a spalat mintile , stii nu?am intrebat-o.

-Nu cred , as fi simtit.

-Va fi bine , Sophie , iti promit.

M-am intors spre ceilalti.

-Ne puteti lasa singure un moment , va rugam?

S-au intors si au plecat la treaba lor , totusi ingrijorati. Am luat-o usurel in brate , incercand sa o linistesc.

-O sa fie totul bine , ai sa vezi , i-am soptit.

-Nu! Nu o sa fie! Nimic nu o sa fie bine. Addams are un as in maneca. Si se ascunde aici. Ever , te rog , te implor! Stai departe de Joel. Nu cred eu ca e asa de inofensiv precum pare.

-Nu e nimic cu el , stiu sigur.Dar lasa-ma pe mine. Acum tu esti cea importanta.

-Vreau sa ma sinucid!

-Nu!

-Ba da , nimic nu mai e la locul lui in lumea asta! Am o idee , sinucide-ma tu!

-Nu cred ca se poate asa ceva…

-Nu-mi pasa. Am trait mult prea mult. Cred ca e timpul sa imi vad tatal.

-Sophie! Stiu ca esti descreierata , dar nu in halul asta! Asculta-ma! Aici nu e vorba doar de tine. Suntem si noi in povestea asta , si suntem exact la fel de important. Daca tu mori , sansele noastre vor muri si ele. Tu esti cea mai buna . Avem nevoie de tine. Si linsteste-te. Lou se va intoarce. Stiu asta.

-Sper sa fie asa. Eu nu mai stiu ce sa fac.

-Stiu eu. Te vei ridica sit e vei intoarce la antrenamente. Stau cu tine toata ziua daca vrei.

-Nu e nevoie. Cred ca o las pe Abby sa faca antrenamentele. Eu ma duc sa dorm putin.

S-a ridicat si a pornit spre cabana ei. S-a oprit si s-a intors.

-Ever?

Am ridicat capul.

-Hm?

-Multumesc…

-Pentru?

-Pentru tot. Rebby are mare noroc . Esti cea mai buna prietena din lume.

Am zambit .

-Multumesc , Sophie . Acum du-te si culca-te.

Dupa ce a plecat , m-am intins pe pamantul rece si am privit in sus. Norii se inghesuiau unul intr-altul si nu ii mai dadeau voie soarelui sa isi arate razele.

-Cum a mers?

Layla a aparut din nou ca din senin langa mine. M-am ridicat in fund si i-am facut semn sa stea langa mine.

-Destul de bine , as zice.

-Ce e cu Louis?

-E vrajit. Addams i-a secat mintile.

-Ma asteptam.

Am stat tacute cateva minute si ne-am uitat amandoua in gol.

-Stii , a spart ea linistea ,  eu cred ca Joel te place.

-Stiu de viziunea ta , Layla. Mi-a zis Rebby. Dar nu stiu ce sa spun … Harry se comporta ciudat de … posesiv.

-Nu cred ca e posesiv. Ti-a dat lantisorul . Are mare valoare sentimentala pentru el.

Am atins lantisorul cu Ying Yang pe care mi-l daduse in padure. Era cald , poate singura chestier calda de acolo.

-Auzi , Layla , tu crezi ca Joel e baiat rau?

-Nu prea mi se pare. De ce?

-Pentru ca stiu ca tu ai viziuni  , si poate stiai si ceva de el , dar lasa.

-Ever … te rog mult. Concentreaza-te pe razboi. Daca nu invingem … nici nu vreau sa ma gandesc ce se va alege de noi. Te implor , ai grija ce faci.

-Hey , nu e ca si cand m-as arunca dintr-un copac.

-Nu , dar sa nu te certi cu baietii. Cu niciunul. Va fi groaznic.

-Stai linistita. Nu se va intampla nimic. Okay?

-Bine.

Ne-am zambit si apoi mi-am amintit ca aveam de antrenat niste vrajitori in devenire. M-am scuzat de la Layla si am pornit inapoi spre teren. Vampirii de antrenau , faceau vraji intre ei.Eram destul de mutumita . Dar nu il vedeam pe Joel. Si spre surprinderea mea , chiar stiam unde e. Ce cauta el oare la mine in cabana?

*

-Ce faci aici?l-am intrebat cand l-am vazut pe canapea.

-Vreau sa vorbim.

-Te ascult.

Mi-am aruncat bagheta pe masa de langa usa si mi-am incrucisat bratele la piept.

-Mersi ca m-ai aparat in fata lui Harry. Eu cred ca as fi inceput sa plang pe loc acolo.

-Hey , nu imi place cand cineva se ia de un copil neajutorat , asa ca tine.Chiar daca este prietenul meu.

A inceput sa rada.

-Nu sunt copil neajutorat. Am 18 ani.

-Serios?

-Ma rog , fac peste cateva saptamani , dar trecem peste. Deci … multumesc. Asta am vrut sa iti spun.

-N-ai pentru ce.

A zambit. M-am dus si eu la canapea , gata sa deschid  televizorul sis a caut un film bun , unul care sa ma calmeze. Credeam ca Joel va iesi , dar nu , el a ramas acolo , in fata canapelei , privind in pamant.

-Esti bine?l-am intrebat.

-Ma simt prost.

-Dee … ce?

-Daca ti-as spune , ar trebui sa te omor.

Am inceput amandoi sa radem.

-Cred ca tu trebuie sa te apuci sa scrii o carte , i-am spus.

A ridicat dintr-o spranceana.

-O carte?

-Da , despre viata ta. Ar fi foarte tare.

-Bine…

-Vrei ceva de baut?

-Sigur.

M-am ridicat de pe canapea si m-am dus la frigider. Era foarte mic , era mai exact un mini-frigider cu de toate. Am luat o cola. Ah , mai era una singura… Se pare ca imi cam hranisem dependenta de cola. Dar oricum , frigiderul trebuia sa se umple de la sine de fiecare data. Asa ca m-am multumit si cu o simpla sticla de apa plata.Am inchis usa frigiderului si am dat sa ma intorc. O mana puternica mi-a cuprins talia si Joel m-a tras aproape de corpul sau.  Buzele ni s-au unit si am simtit un mic fior cum imi strabate corpul. Eu chiar faceam asta? Chiar asa de rau am ajuns?Am lasat sa imi cada din mana sticlele si mi-am plimbat degetele prin parul lui moale. Nu mai voiam sa plec de acolo. Stiam ca am un prieten. Dar pur si simplu , nu am vrut sa il las pe Joel sa plece de langa mine. Ma simteam asa de bine cu el , parca nimic nu m-ar fi putut rani.

-Ever?

Ne-am despartit repede. Cineva intrase pe usa si ne vasuse. Am facut ochii mari de rusine , m-am inrosit si am daramant cate ceva de pe masa din bucatarie.

-Harry…, am soptit eu.