Capitolul XV - One of us

-Ma scuzati , imi puteti spune unde sunt? Cred…cred ca am dat cu capul de ceva si am lesinat…am auzit o voce in spate.

Ne-am intors si am vazut-o pe acea fata pe care Sophie o muscase. Er murdara pe fata , avea hainele rupte , iar parul ei blond si carliontat ii statea in toate partile.

-Heyy , buna , i-a spus Harry. Vino aici , cred ca o sa avem multe de povestit. Eu sunt Harry.

Fata si-a mijit ochii la noi in timp ce cobora scarile. Se uita la fiecare baiat in parte. Apoi a facut ochii mari si si-a dus mana la gura ca sa nu strige,

-Nu pot sa cred! Nu… voi! Voi sunteti One Direction!

-Ieeei , un fan!a spus Liam ridicandu-si mainile in aer si incepand sa danseze.

-Nu cred asa ceva. Cred ca am murit! Nu , mai mult ca sigur am murit! Unde …

Era la ultima treapta si chiar cand era gata sa vina spre canepele , s-a impiedicat si a cazut. Mdea , desteapta personalitate. Am sarit toti la ea sa o ridicam.

-Esti bine?a intrebat-o Zayn luand-o de mana.

Ea a zambit dulce si i-a raspuns:

-Acum sunt…

-Ne bucuram ca esti bine , i-a spus Sophie. Dar cum te cheama?

-Ah , da , scuze. Eu sunt Abby.

Ne-am dus inapoi la canapele.

-Si voi , fetelor , sunteti…?

-Eu sunt Ever , ea e Rebecca , iar ea e Sophie.

-De ce ma doare asa de tare gatul?a intrebat ea frecandu-si partea pe care o muscase Sophie.

Ne-am uitat speriati unul la altul.

-Ce-ar fi sa ne spui cum ai ajuns aici?

-Paii…eram in excursie cu clasa. Si autocarul s-a stricat in mijlocul padurii. S-a facut foarte cald inauntru , asa ca am iesit afara. Si apoi nu mai stiu. M-a luat ceva negru pe sus . Cand m-am trezit , dar nu de tot , am vazut o femeie ciudata… cu par negru , semana cu tine , Sophie , sa stii. A da! Si parca avea colti si sange la gura…mdea cum sa nu. Apoi m-am trezit aici. Deci voi sunteti in vacanta?

-Um…Abby,am inceput eu. Sa stii ca faza aia cu vapiroaica a fost cam adevarata.

A inceput sa rada.

-Da , sigur. De parca m-ar musca pe mine un vampir pe degeaba.

-Nu era pe degeaba , i-a raspuns Niall. Ne urmareste pe noi.

Iar a inceput sa rada.

-Hai ca sunteti cam amuzanti rau.

Sophie s-a ridicat nervoasa. S-a dus spre locul in care statea Abby , a apucat-o de umeri si a strigat:

-Asculta la mine , pustoaico! Nu mai esti om! Femeia aia pe care ai vazut-o e malefica! Sa nu te increzi niciodata in ea! Si vampirii exista! Esti unul dintre ei. Acum esti de-a noastra si vei merge cu noi sa cautam o iesire din padurea asta afurisita , pentru ca mi s-a luat sa fiu pierduta aici fara chestii de facut , urmarita de o mama malefica , care vrea sa imi faca zile fripte de cand m-am nascut , asa ca sa nu imi produci nervi!

Si-a aratat coltii la Abby. Ea a urlat si s-a ridicat de pe canapea.Am prins-o de mana pe Sophie.

-Calmeaza-te ! Si tu la fel! Nu o sa iti faca rau.

-Tu ce creatura mai esti?a intrebat ea speriata.

-Eu si Rebby suntem vrajitoare. Si ca sa nu te sperii mai incolo , Zayn , Liam si Louis sunt si ei vampiri , Niall e spiridus , iar Harry e varcolac. Acum stai jos daca nu vrei sa pici din picioare cand iti vom spune ca… si tu esti un vampir.

-POFTIM?!

Acest „poftim?!” m-a speriat rau. Ii citeam frica din ochi.

-Cum.. de ce? De ce mi-ati face asta?

-Te-am salvat , genius! Eu te-am muscat doar ca sa iti scot veninul pe care animala aia de maica-mea ti l-a bagat in corp! Acum va  trebui sa te invat tot ce trebuie pentru supravietuire. Doar sa imi spui cati ani ai.

-16…

-Trecem peste. Eu am 1250.

-CAT?!
-Gata! Calmeaza-te.

-Bun…deci spuneti ca sunt un vampir?

-Da , foarte corect.

-Awesome!!!

Abby a inceput sa danseze de fericire prin sufragerie in timp ce noi ne uitam la ea.

-Iti convine? Parca acum 2 secunde iti venea sa iti infigi o tepusa de lemn in inima, i-a spus Louis.

-Normal ca imi convine! Mai ales ca sunt cu cei de la 1D! E bestial! Doamne , mi-ai dat in sfarsit un loc in viata!

-Atunci iti va conveni si faptul ca va trebui sa purtam un razboi cu vampirii rai.

Eu , Rebecca si Abby ne-am uitat ciudat la Louis.

-Trebuie sa facem ce?am intrebat.

-Doar nu te astepti sa gasim o iesire din padurea asta si apoi gata , totul s-a terminat.

-Ba da , de fapt chiar la asta ma asteptam.

-Nu , Ever. Trebuie sa gasim cat mai multi vampiri buni , sa ne antrenam si apoi sa purtam un razboi impotriva lui Addams.

Uimita  , m-am lasat sa alunec incet de pe canapeaua de piele ,pana am ajuns pe covor.Harry m-a tras inapoi langa el.

-Tu glumesti , asa-i?a intrebat Rebby.

-Nu , fetelor. Nu glumeste nimeni.

Sophie s-a intors spre noi.

-Tot ce facem acum , faptul ca am ars , ca am salvat-o pe ea , ca am fost atacati de nu stiu cate ori de Addams… sunt niste jocuri pentru copii pe langa ceea ce va urma in continuare.

-Are drepatate , fetelor. Nu ne putem ascunde in cabana asta toata viata. Intr-o zi o sa trebuiasca sa iesim la lumina si sa luptam , ne-a spus Harry.

Mi-am luat moaca de catelus plouat si mi-am pus capul pe umarul lui. Rebecca s-a lasat pe spate , iar Abby a cazut in genunchi.

-Si in plus , a continuat Louis. Sora mea e undeva , in padure. Trebuie sa o gasim.

-Ai o sora?l-a intrebat Niall.

-Buna dimineata! Da , normal ca am o sora. Layla…e cu 4 ani mai mica si o iubesc foarte mult. In astia 248 de ani de cand am inceput sa o cunosc cu adevarat , sa stiti ca ea a fost singura care m-a inteles cu adevarat.

-Cati ani ai , Louis?
-255.

-Wow…

Am ramas putin…socata.

-Liam?

-467.

-Zayn?

-46.

-Niall?

-Eu si Harry avem 16. Cred ca suntem cei mai normali.

Pe langa faptul ca eu , Rebby si Abby eram in soc de la vestea cu razboiul , acum mai venea si vestea cu varstele celorlalti. Viata mea era tare complicata. Noi! Fix noi trebuia sa fim pierduti intr-o padure infricosatoare urmariti de cel mai malefic vampir din intregul univers! Din asta , si din celalalt!

-Pai , eu ma duc sa fac un dus, ne-a anuntat Abby.

S-a dus inapoi pe scari si s-a impiedicat iar.

-Sunt bine , sunt bine , n-am nimic!

Nu mai aveam chef de ras. Am oftat , alaturi de ceilalti si am inchis ochii sperand ca totul sa se evapore. Sa fie totul exact ca inainte. La Academie , fericiti , fara cea mai mica grija. Dar ce imi doream cel mai mult era ca doamna Addams sa nu fi existat. Ca legatura dintre vampiri si vrajitori sa fi ramas aceeasi , iar acum , probabil ca eram langa mama mea , invatand cum sa fac o vraja de descompunere. Harry m-a sarutat pe frunte.

-Stiu ca o vrei inapoi , Ever. Dar stai calma , o vei revedea intr-o zi.

Ne-am luat in brate unul pe celalalt , am pus capul la pieptul lui si am adormit , lasand o suta de vise sa patrunda incet in capul meu… lasand-o pe Addams sa patrunda in mintea mea.