Capitolul XXVIII - Alone again

                                                                     Louis

 Louis privea cum soarele disparea incet dupa munti. Totul in acea parte a padurii era intunecat , sumbru , sinistru. Ii era dor de lumina pe care o simtea in suflet cand vocea lui Sophie il acuza ca a facut ceva gresit. Ii era dor de lumina din bagheta lui Ever care mereu ajungea la o explozie. Toate astea si mult mai multe ii lipseau pe deplin. Nu mai avea nimic. Statea singur , la marginea unui rau involburat si se uita spre orizont. Din spatele lui auzea zgomotele sabiilor . Nu voia sa se intoarca acolo. Era ultimul lucru din lume pe care l-ar face. Sophie … oare ea era macar ingrijorata? Ce faceau ei acum? Habar nu aveau ca in acel razboi se va varsa mult sange. Nu toti vampirii erau slabiti. Addams nu era. Si nici supusii ei. Si cum si el era printre ei , isi recapatase puterile.

A oftat. In minte i-a rasunat glasul incarcat de sarcasm al lui Sophie. Parca o auzea cum tipa la novicii aceia sa isi tina spatele drept cand sunt in pozitie de atac. Dar nu I se parea. Chiar o auzea. Era acolo , in capul lui. S-a concentrat. Stia ce se intampla. Era imposibil sa nu stie. Legatura lor era prea puternica.

-Sophie … , a soptit el.

O durere de cap l-a luat prin surprindere. A crezut ca era nervoasa , sau cine stie. Dar nu. Si ea simtise legatura si plecase din acel loc pentru a putea sa vorbeasca.

-Da, a raspuns ea serioasa.

Vocea ii era ca un ecou in minte. Dar se simtea fericit. In sfarsit putea sa vorbeasca cu ea , dupa 5 zile in care au fost despartiti.

-Esti bine?a intrebat-o.

-Da.

-Ma bucur.

-Ce vrei?

-Sa vorbim.

-De ce? Ca sa poata auzi si Addams?

-Ce te-a apucat? Nu , nu as face asa ceva!

-Lasa-ma!

-Sophie , te rog , hai sa vorbim putin.

-Daca vrei sa vorbim , vorbim despre cum sa venim sa te luam de acolo. Asta daca vrei.

-Nu pot sa ma intorc.

-Ma gandeam eu. Atunci , salut-o pe …mmm…mami, Sophie a parut foarte dezgustata de acest cuvant , si pa-pa.

- Stai , putin! Ce e cu tine? De cand ai devenit asa distant fata de mine?

-Louis , te rog sa iesi din mintea mea!

-Si daca vreau sa iti aflu gandurile despre razboi?

-Atunci nu o sa am mila fata de tine acolo.

-Nici eu.

-Sper ca esti bine acolo. Noua chiar ne merge bine.

-Imi e mult mai bine aici decat acolo , unde parca eram la nebuni.

-Am sa te sfaram daca te vad , Tomlinson. Sper ca Addams ti-a dat inapoi puterile , pentru ca ar fi lipsit de demnitate sa ma lupt cu un pampalau cu pantaloni rosii.

-Pai success. Vei avea nevoie. Toti veti avea nevoie.

-Nu avem nevoie de incurajarile voastre. Si chiar daca nu reusesc eu sa iti infig in inima o tepusa din lemn , tot o va face cineva. Tot te voi vedea intr-o balta de sange , mort. Si o sa imi placa acea imagine.

-Si mie o sa imi placa sa te vad in mainile mamei tale.

-Nu o sa ai sansa asta. Nu cat timp o am pe Ever. Ai uitat ca ea este Aleasa? Ai uitat ca doar ea poate sa infranga cel mai periculos vampir? Sau de cand Addams ti-a spalat creierul nu mai sti ce discutam noi cat timp ea dormea?

-Chiar daca este Aleasa , maica-ta are 2.000.000 de ani. Si nu o poate invinge nimeni asa de usor.

-Ne provoci?

-Sa va vad.

-Sper ca aveti destule tepuse la voi. Pentru ca va vom acoperi de argint. Acum , pleaca!

Sophie parea nervoasa si serioasa. Cand legatura dintre ei s-a rupt , parca si ceva din sufletul lui Louis s-a destramat. O iubea atat de mult…Si pe ea , dar si pe ceilalti. Facuse cea mai mare prostie din viata lui. Nu trebuia sa vorbeasca asa cu ea. Acum mai mult ca sigur ca il ura. Dar se bucura enorm ca Ever va reusi sa o nimiceasca pe femeia care i-a distrus viata in toate modurile posibile si imposibile.

-Louis , dragule! Vino aici , e randul tau!

Monstrul a strigat dupa el. Nu voia sa paraseasca acel loc unde putea privi acolo unde acum cateva zile era si el , in pace si armonie , langa cei pe care ii iubea.

-Louis , asteptam.

S-a ridicat si si-a luat de pe jos sabia. Fara pic de chef , s-a dus direct in mijlocul intunericului , in bratele sale , care il asteptau fericite.

-In sfarsit.

Addams ii zambea , aratandu-si coltii ei amenintatori.

-Haide , nu trebuie decat sa il omori , i-a spus aratand cu degetul spre un vampir ranit , intins undeva pe jos intr-o balta de sange.

-Trebuie sa il omor? Dar asa vom pierde cat mai multi…

-Doar infige-I asta in inima!

I-a dat o tepusa de lemn. El a ezitat putin , dar in final a luat-o si  a facut ceea ce I s-a cerut. Nu era mandru. Isi dorea sa nu se fi nascut in acea clipa.

-Perfect!i-a spus ea.

S-a intors pe calcaie si s-a indreptat spre casa ei improvizata , dar in acelasi timp … era totusi casa. Louie nu putea sta acolo degeaba. Stia ca inauntrul acelei … case , o astepta un alt monstru , care il baga mereu in sperieti. Stia ca vor discuta ceva important. Asa ca s-a gandit sa faca ceea ce e corect. A luat-o pe urmele ei. Intrand pe usa , el s-a dus la fereastra si a vazut-o cum vorbea cu minotaurul ce era asezat in pat. Ii venea sa vomite. Nu mai putea gasi si ea un alt partener de  suflet? Doar un minotaur?

Ochii lui albastrii isi fixau usurel tinta. Nu auzea nimic , dar se straduia. A vazut o crapatura undeva in perete, una destul de mare , care ducea a cealalta camera. A intrat pe acolo , cu greu , dar a reusit sa isi lipeasca urechea de usa sis a auda. Sa auda tot. Si nu i-a placut.

-Deci care e planul , Lissa , a intrebat minotaurul cu vocea lui groasa .

-Pai e simplu , Generale. Tot ce trebuie sa facem e sa il eliminam pe Harry Styles. Daca il eliminam pe el , Ever va face tot posibilul sa il aduca inapoi la viata , dar nu va reusi. Si ea nu o sa mai poata sa lupte in absenta lui. Si fara Ever … sunt toti morti. Sa zicem de Sophie , e destul de puternica , dar nu suficient. In armata lor , au nevoie disperata de cea mai buna vrajitoare a neamului Rose. Asculta bine la mine , puterile ei vor scadea. Si de asta vor avea grija si Joel cu Elody.  Trebuie doar sa asteptam putin. Va da zapada in curand , animalele vor muri si la fel si el. Nu mai e mult.

Louis s-a dat in spate speriat si a daramat ceva lucruri de pe acolo. Tocurile cui ale doamnei Addams se auzeau cum sfaramau podeaua. A luat-o repede la goana , s-a strecurat din nou prin ruptura si s-a dus la cortul lui . S-a bagat repede sub patura si a inchis ochii . A incercat sa nu planga , dar in zadar. Trebuia sa ii anunte cumva pe ceilalti. Dar cum? Sophie nu  mai avea incredere in el , si daca nu era ea , nu era nimeni. Saraca Ever … Saracul Harry… Oarea ce se va intampla in continuare cat timp el sta si omoara vampiri din armata sa?