Intunericul ne inconjura si eu ma simteam din ce in ce mai
emotionata cu cat Harry imi facea semn sa merg mai departe , mai departe de
cabana. Am observat un mic podulet improvizat din lemne , care era ca un fel de
cale de trecere pe cealalte parte. Acolo am observat o patura intinsa pe iarba
si un cosulet de picnic. Vai , cat de dulce era ! Nu mi-am putut retine un
zambet. Stiam ca era totusi aproape trecut de miezul noptii , dar ma simteam
foarte bine. Nu mai voiam sa plec de acolo. As fi putut sta…as fi putut sta sa
il privesc pentru o eternitate. Pentru toata viata mea de vrajitor.
-Iti place?m-a intrebat el.
-Da ,e minunat. Dar spune sincer , ai folosit magia pentru
asta?
-Neah , m-am gandit ca poate ai vrea sa fim normali pentru
cateva momente.
-Nu vom putea fi niciodata normali , stii nu?
-Stiu…
A schitat un zambet stramb…stiam ca ii pare rau ca nu mai
putea sa fie un pusti ca oricare altul. Stiam ca , fiind o vedeta
internationala , asta il va afecta mult. Si sincer , imi era tare mila de el.
De cand l-am vazut prima oara la Academie…de cand a dat cu tava peste mine…apoi
toate postrele Rebeccai si apoi ne-am pierdut in padure. Simteam ceva puternic
pentru el , dar nu stiam de ce. Oarecum , el imi aducea aminte de mami. Am
oftat.
-Hai sa stam jos , mi-a zis.
M-am asezat pe patura si m-am intins. S-a intins si el , cu
capul langa al meu , dar cu picioarele in cealalta directie. Ne uitam in sus la
stele. Eram obisnuita cu asta. Cand eram suparata , amintindu-mi de mama , ma
strecuram afara din Academie si ma urcam pe acoperis ca sa ma uit la stele.
Mereu mi-a placut sa le recunosc formele. Chiar daca nu existau , le inventam
eu. Acum eram concentrata pentru a-mi gasi zodia…hmmm , balanta. Dar cerul era
foarte senin. Nu puteam vedea prea multe.
-Hey , uite Carul Mare , i-am spus.
-Unde?
-Acolo!
I-am aratat cu mana spre constelatia care statea putin in
stanga mea.
-Unde vezi tu car mare? Eu vad doar sapte stele…
Bine , asta era jenant…am strans din buze ca sa nu incep sa
rad si i-am spus:
-Ummmm….Harry , ala e Carul Mare.
-Dar nu prea arata a car…
-Dar nici nu trebuie. Uite , capricornul!
I-am facut semn spre alta constelatie din dreapta noastra.
M-am uitat la el sa vad ce reactie are . Se incrunta , incercand sa desluseasca
formele. A oftat.
-Ever , o sa fiu sincer cu tine.
-Hmm?
-Mie toate stelele mi se pare ca au forma de WC. Asa ca…
A ridicat din umeri. De ce a stricat el oare momentul? Am
chicotit , apoi am strans din ochi .
-Harry….strici momentuuul , i-am spus.
-Ti se pare un moment?
Ne-am intors capetele unul spre celalalt. Ma uitam exact in
ochii lui verzi care sclipeau in lumina lunii.
-Pai , da… adica , toata viata e un moment , nu-i asa?
-Da , dar viata este formata din mai multe momente. Unele
bune , altele rele.
-Stiu asta…
-Cum ti se pare asta?
-Ah…superb.
A zambit. Era asa de dulce. I-am zambit si eu inapoi , dar
putin cam fortat. Simteam cum ma inrosesc toata. Nu voiam sa stric si eu
momentul dupa faza cu WC-ul asa ca am continuat conversatia.
-Tie cum ti se pare?
-L-as putea trai toata viata…
Credeam ca am sa mor. Dar nu , eram mai vie ca oricand.
Buzele noastre s-au apropiat usor.Cand s-au atins , am simtit o scanteie
ciudata in interiorul corpului meu. Inima imi bubuia de fericire. Totul se
colorase de-odata imprejur , iar acum traiam clipa perfecta. Nu mai aveam
nevoie de altceva. Cel putin , nu acum. Totul pentru mine in acel moment era
Harry….
Harry…
Harry si buzele sale lipite de ale mele , care stateau acolo
intentionat si nu mai voia sa ma lase sa ma desprind din sarutarea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu