Capitolul XIX- Die , Animal , Die!

Alergam mai repede ca niciodata. Totul era de partea mea , mai ales vantul care imi batea puternic in spate si ma impinge , fortandu-ma sa ma misc mai repede. Ma feream in fiecare secunda de ciupercile care cadeau , doborate de ghiarele monstrului. In spatele meu o vedeam pe Rebby cu bagheta cum trimitea vraji de explozie asupra monstrului care era exact in urma ei. Era ceva schimbat la ea. Nu mai era asa de bleaga cu alergatul . Alerga chiar foarte , foarte repede.

M-am oprit si m-am ascuns dupa o ciuperca , gata sa sar in spatele Sabullterierului. Rebecca a trecut pe langa mine , urmata de Liam si apoi i-am vazut gheara monstrului care a retezat  pe jumatate ciuperca si varfurile arse ale parului meu. Am sarit pe el , prinzandu-l de blana.Era asa de mare , nici nu cred ca m-a simtit. M-am catarat cat de bine am putut pan ape spatele lui. In fata mea statea acea fata , posibil sora lui Louis , careera legata de gatul mostrului. Am pornit spre ea , avand grija sa fiu in echilibru si ferindu-mi capul de tot ce venea din fata. Ii auzeam pe restul cum strigau de spaima , cum Louis continua sa urle: “Layla! Layla!”. O piatra enorma era sa ma loveasca in fata , dar m-am aruncat pe burta si m-am prins de blana bestiei. Mai aveam atat de putin pana la fata. Am inaintat usor , tarandu-ma prin blana moale a acelui animal hidos. Nici nu vreau sa ma gandesc cati purici isi faceau casa acolo!

-Haide , Ever , ma incurajam.

Bestia se apropia din ce in ce mai mult de Liam. Nu mai putea sa fuga foarte mult. Puterile il lasau si incetinea cu fiecare pas. Nu a mai pierdut nicio oportunitate. Si-a ridicat laba uriasa si l-a dar la o parte pe Liam ca sic and ar fi fost un nimic. L-a aruncat in sus , apoi a picat din nou jos , exact pe spatele lui Harry.

-Liam!l-am strigat , intorcandu-mi capul pentru a vedea daca e bine.

Harry se transformase din nou in om si incerca sa il faca sa se trezeasca. M-am concentrat pe ceea ce aveam de facut. M-am ridicat din nou si am pornit ca o circara pana la … pana la Layla (daca nu ma insel) si i-am apucat gluga hanoracului. Ea si-a intors ochii albastrii spre mine si m-a privit speriata.

-Lasa-ma!mi-a zis ea.

-Tu vrei sa ne omori?am intrebat-o.

Monstrul a luat-o la stanga , iar eu am alunecat. Dar o mana slaba m-a apucat de incheietura si m-a tras inapoi pe spate.

-Nu vreau sa va omor! E o vraja care ma tine aici.

Am observant ca viziunea mea de dinainte cum ca ar fi legata era doar o simpla si ireala viziune. Nu ea. Pur si simplu era tintuita in acel loc de pe gatul animalului si privea inainte.

-Tu esti sora lui Louis? Tu esti Layla?

-Da.

Vorbele noastre au ajuns sa fie strigate.Nu o mai auzeam bine , deoarece zgomotul produs de distrugerea padurii ne acoperea de tot. Dar ce acoperea totul , era de fapt uletul disperat al lui Sophie care se impleticea undeva in fata .

-Atunci ai incredere in mine! Iti vreau doar binele!
-Ce faci?

Am apucat-o de umeri. Poate ca singura nu reusea sa rupa vraja , dare u sigur reuseam. Am strans-o cat de bine am putut si am tras-o din acel loc , auzind parca ceva cum se rupe de acolo.

-Acum tine-te bine!i-am spus.

A inchis ochii si a strans din buze. L-am vazut pe Harry cum alerga parallel cu Sabullterierul , asa ca am luat-o de man ape Layla si am sarit exact pe varcolacult meu. El s-a oprit si s-a uitat cum monstrul continua sa alerge sis a distruga acea padure , bagandu-I in sperieti pe ceilalti. Din spate au venit toti , in afara de Louis si Sophie care continuau sa o ia in fata , tipand.M-am dat jos de pe Harry si i-am facut semn Rebeccai sa vina dupa mine. M-a acultat si am fugit amandoua dupa ei , sperand ca poate ii vom salva. Chiar eram mai puternice acolo. Nu stiu ce se intamplase , dar totul parea extraordinary de usor , chiar si saritul peste o ciuperca cazuta , aproape cat noi.

-Ever!

Langa mine , Rebby tinea un lemn urias. Il ridicase cu usurinta. Alergand , am tinut amandoua de el , pana ce am ajuns in spatele bestiei.

-La 3 o sa sari pe el , da , Ever?mi-a strigat ea.

-Ce-ai innebunit? Nu suntem vampire , nu putem sari asa de sus!

-Se pare ca aici poti! 1…2…3!

M-am impins in picioare si am sarit. Am sarit atat de sus , simteam ca ating cerul. Cum era asta oare posibil? Dar nu duceam in jos. Vedeam ca vom ateriza direct pe spatele monstrului si mai vedeam si ca ceilalti incercau sa ne ajunga.  Am picat exact pe gatul lui.

-Pune-I asta la gat si sugruma-l!i-am spus .

Am reusit sa ii punem uriasul lemn la gat , ca o bariera , si am tras amandoua de ambele capete. Sabullterierul s-a oprit , a pus man ape lemn si a incercat sat raga de el ca sa nu il mai sugrumam.

-Nu ii da drumul!mi-a strigat Rebecca.

Am fost atenta si la faptul ca Sophie si Louis se alaturara grupului , iar Lou o imbratisa pe Layla si ii zambea fericit. Dar se  pare ca am fost cam prea atenta la asta. Monstrul a reusit sa ne ia arma din maini , aruncand-o cat colo , apoi a prins-o pe Rebby si a aruncat-o si pe ea peste ceilalti.A incercat sa ma prinda si pe mine , dar m-am ferit. Era pe spatele lui , evitand fiecare lovitura . Toate erau imprastiate. Mi-am scos bagheta , gata sa ii explodez capatana. Dar nu am mai avut timp de asta. S-a urcat pe o ciuperca(se pare ca erau rezistente) , direct in varful ei , si a urlat la cer. A inceput sa se scuture , sa dea din cap si sa se zbata , pana ce m-a aruncat si pe mine. Dar eu m-am controlat si nu am cazut , ba chiar m-am ridicat din nou la cer , cu bagheta in mana. Ce bine ar fi fost daca aveam o sabie in acel moment!

Chiar atunci , bageta mea a devenit o sabie. Si cat timp ma duceam in jos , nu am mai stat pe ganduri ca sa ma intreb de unde a aparut. Am ridicat-o deasupra capului si am scos un strigat de lupta , ceea ce nu ma prea descrie. Din cazuatura , i-am retezat capul Sabullterierului , eu cazand odata cu el la baza ciupercii. Corpul monstrului s-a clatinat de cateva ori , apoi a cazut si el , exact langa mine. M-am speriat si am tipat , acoperindu-mi fata cu mainile! Era groaznic! Eu , prinsa intre capul unui mostru si trupul sau. Le-am vazut pe amandoua cu isi luau marimea initiala. Am mai auzit un strigat. Nu era al meu , mai mult ca sigur , nici al lui Sophie pentru ca era mult prea ascutit , si nici al Rebeccai pentru ca era mult prea gros. Nici Abby nu putea sa fie pentru ca se auzea din interiorul padurii. M-am ridicat si mi-am privit bagheta. Era tot sabie. O sabie superb , placata cu aur si cu argint , avand niste semne complicate pe maner si pe lama , care acum era plina de sange negru! YUCK!Negru! M-am cutremurat. Asta era chiar foarte scarbos. Acel strigat s-a mai auzit inca o data. M-am luat dupa sunet , cat mai adanc in interorul padurii. Undeva , langa un copac (COPAC) mai mare , am zarit o fetita blonda , carliontata care avea o tunsoare bob. M-am uitat in ochii ei albastrii si am zarit frica.

-Hei , esti bine?am intrebat.

-Te rog , nu ma rani!

-Nu te voi rani. Hai , ridica-te…

I-am intins mana ca sa o ajut. Saraca de ea! Era exact ca Abby. Doar ca nu vedeam nicio urma de muscatura pe gatul ei.

-Eu sunt Ever , i-am spus.

-Eu sunt Ellie.

-Cum ai ajuns aici?

-E o poveste lunga…

-Esti vampir?

-Da…

-Si ai fost si la Academie , nu?

-Mda…

Am oftat.

-Trebuie sa te anunt ca nu mai esti vampire. Esti om … la fel ca toti vampirii care intra in padurea asta.

A tresarit.

-Si tu ce esti?

-Eu sunt o vrajitoare.

-Ever!

Vocea lui Harry a spart intunericul. I-am vazut cum alergau cu totii spre noi , carandu-l pe Liam care era plin de sange.

-Doamne Dumnezeule! Ce s-a intamplat?

-L-a zgariat monstrul…

-Layla!

Ellie s-a dus la sora lui Louis si a luat-o in brate. Era clar ca se cunosteau.

-Haideti , nu aici. Pun pariu ca suntem urmariti , ne-a spus Niall si a pornit in sens opus locului din care au venit , noi urmandu-l.