M-am intors in camera mea. A fost un scandal monstru cand
doamna a intrat in camera lui Liam si a vazut petrecerea , apoi le-a mai si
spus de Taylor , iar fratele meu a lesinat pe loc , restul incepand sa planga.
Se pare ca unora chiar le pasa.
Stateam intinsa pe pat. Eram obsedata de scena aceea. Eram
obsedata de faptul ca pana si Zayn a simtit. Eram obsedata de tot. Ceva era
stricat in toate povestea asta. Ceva mai mult.
Ma jucam cu magia . Mereu mi-a placut sa vad scanteile
albastre si aurii cum se contopesc iesind din capatul bagetei. Desenam in aer
diferite modele care prindeau viata , apoi le urmaream dansand si disparand. Eu
eram obsedata de desen. Chiar si in aer puteam sa fac conturul fetei unui om
perfect. Asa ca l-am facut pe a lui Harry… apoi pe al Rebeccai si apoi pe al
mamei. I-am vazut cum prind viata. Se jucau de parca erau niste copilasi. Dar
apoi , brusc , Harry si Rebby au disparut , iar chipul mamei s-a intristat , si
apoi a devenit speriata. Din chip , s-a format un corp. Corpul ei. Fugea spre
nicaieri. In spatele ei era o ceata neagra care o urmarea. Bun , asta nu era
din bagheta mea. Dar totusi , am fost atenta. Mama incerca sa o alunge . Nu
reusea. Apoi , am vazut o scanteie portocalie , ca un foc . Acesta a prins
forma doamnei Addams , care a inghitit-o pe mami. A tipat , iar impresia ramasa
a fost ca e arsa de vie.
Am inceput sa plang. Imi venea sa urlu cu fiecare secunda
care trecea.
M-am lasat indundata de lacrimi . Am inchis usor ochii si am
sperat sa nu ii mai deschid iar. Somnul m-a luat pe neasteptate . Am dormit
profund, fara vise , dar m-am trezit inconjurata de tipete. M-am ridicat . Era
5 dimineata. De afara se auzeau zgomotele elevilor agitati. M-am dus la
fereastra. Toata Academia era acolo. Profesorii erau in frunte. Rebecca se uita
agitata in fiecare loc , crezand ca sunt si eu pe acolo. Am deschis geamul. Un
val puternic de electricitate m-a facut sa ma dau inapoi , dar am strigat:
-Rebecca! Ce se intampla?
-Ever! Vino aici! Academia arde!
-Dar nu simt foc!
-Nu e foc!
-Dar ce e?
-Doar vino jos!
Nu o vedeam , dar puteam sa jur ca mai avea putin si exploda
de panica. M-am indreptat spre usa. Era incuiata. De unde naiba? Eu nu incui
usa. Am incercat sa o deschid si cu vraji , dar nimic.M-am dus inapoi la geam.
Dar cand am vrut sa o strig iar pe Rebby , alt val de electricitate m-a cuprins
si m-a pus pe jos. Doamne iarta-ma! Ce era aia? M-am ridicat cu greu. Apoi am
auzit cum cineva incerca sa sparga usa. Eram gata de atac. Oricine ar fi fost ,
nu era bine ca se afla aici.
Usa s-a spart si l-am vazut pe Harry.
-Ce naiba faci aici?
-Ever , lasa comentariile stupide , OK? Academia arde si se
pare ca si tu o sa arzi in curand.
Hainele mele erau distruse simteam asta. S-a grabit sa imi
ia rucsacul si a pus cateva tricouri de-ale mele si niste mancare pe care o
aveam in frigider. Apoi mi-a luat mobilul.
-Ce tot faci?
-Trebuie sa plecam , Ever. Haide , ia-ti bageta!
L-am ascultat si am iesit din camera.M-a lipit de zid si m-a
pus sa merg asa. Simteam curentii de electricitate pe spatele meu.
-Harry…
-Shhh! M-a indemnat el.
Apoi , cu viteza unui leopard , la coltul care ducea spre
scari , a omorat un vampir. UN VAMPIR ! Parca stia ca se afla acolo. Am luat-o
in jos pe scari. Fugeam de rupeam pamantul si nu ne mai puteam opri. Am iesit
repede la grup , care pareau usurati ca ne vad intregi.
-Ever!
Alex si Rebby m-au luat in brate. Apoi vocea domnului Lake a
acoperit multimea:
-Ascultati! Vampirii au atacat Academia. Nu mai putem trai
aici!Imi e teama ca va trebui sa va intoarceti la familiile voastre.
Eu? La unchiul Dean? Oh , nu mersi , draga!
-Dar nu vrem sa ne intoarcem!am ripostat eu.
-Ever , tu nu te vei intoarce . Tu ramai cu noi. Ne vom
ascunde in padure, a spus doamna Addams zambind.
Toate capetele s-au intors spre mine. Eram speriata. Stiam
ce sunt. Nu aveam de gand sa merg cu ei.
-Nici pomeneala , am soptit dandu-ma cativa pasi inapoi pana
sa o iau la goana in padure.
L-am auzit pe Harry cum ma striga si pe Rebby cum plangea.
Apoi pasi. Apoi liniste. Si totul s-a cufundat intr-o tacere si intr-o bezna
orbitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu