Capitolul XXXII - Stay with me ...

Zgomotul … zapada pictata cu sange … haosul care se petrecea in jur era de nedescris. Priveam terifiata din mijlocul luptei cum fiecare mureau unul cate unul. Harry se transformase in varcolac si musca tot ce prindea care emana intuneric. Mana mea tremura si mai avea putin si scapam bagheta . Mi-am dus usor degetele pe obraz. Simteam cum imi curge ceva usor de acolo. Ma ustura. Puteam realiza foarte usor ca eram ranita. Dar nu am bagat in seama. Urletele celorlalti imi faceau pielea de gaina. M-am alaturat din nou lor , gata sa mor daca era nevoie. Gata sa fac orice. Dar daca muream , o trageam si pe Addams dupa mine. Nu imi pasa cum , doar o faceam. Nothing more. Am trimis din nou o vraja de dezintegrare inainte. I-a zburat capul unui vampir care o ataca pe Rebecca. Yeah! In sfarsit , am salvat-o si eu pe ea , nu doar ea pe mine. Eram pregatita sa dau inca o data. Mi-am ridicat usor mana , dar cineva mi-a prins-o , mi-a acoperit gura si m-a luat pe sus , tragandu-ma de acolo , undeva in padure. Ma zbateam , incercam sa vad ce asasin ma cara departe de razboi , dar nu vedeam decat negru. La un moment dat , mi-a dat drumul si m-a aruncat undeva intr-un copac. M-am intors si am aruncat vraja de explozie asupra lui , dar s-a ferit. A facut o vraja de luminozitate si i-am putut vedea chipul …

-Ever , eu sunt!

-Louis?

-Nu vreau sa te ranesc…

Am inspirat profund si mi-am facut putere sa vorbesc cu el. Gosh! Ce facea Louis aici? Doar i-a spus lui Sophie ca ii e mai bine acolo.

-Daca vrei sa afli cat mai multe de la mine , crede-ma ca nu scot nimic pe gura asta mare.

-Nici nu vreau. Trebuie sa iti spun ce vrea Addams. Trebuie neaparat sa sti!

-Mi-a spus Sophie de mica voastra discutie. De ce te-as crede?

-Te rog , asculta-ma.

-Pa , Louis.

M-am intors ca sa pot fugi la ceilalti , dar el m-a strigat din nou si vorbele lui mi-au facut sangele sa imi inghete in corp. Preferam sa nu aud asta.

-Trebuie sa ma asculti sau Harry o sa moara!

M-am dus langa el si l-am luat de gat.Aveam in mine o furie de zile mari. La fel si putere. Nu ma puteam controla. L-am ridicat cu o singura mana si l-am izbit de copac.

-Ce-ai spus?

Respira greu , mainile lui o inconjurau pe a mea. Dar degeaba. Nu voiam sa o iau de acolo. Sa il sugrum era perfect! Scapam de unul!

-Ever… E-Ever , da-mi drumul. Nu – nu mai pot respira.

-Sa arzi in focurile iadului , monstrule! Cum ai putut ?! De ce Harry? De ce nu eu?!

-Te rog , calmeaza-te. Te rog … te rog , da-mi drumul.

Palma mea ii strangea din ce in ce mai tare gatul.Voiam sa il omor , sa scap de el mai repede. Dar nu puteam face asta. Nu el … nu Louis. Era proprietatea lui Sophie. Asa ca i-am dat drumul. A cazut in genunchi in fata mea si si-a frecat gatul , tusind.

-Doamne , ce puternica esti!mi-a zis el.

L-am privit nervoasa. L-am apucat de haina si l-am ridicat. I-am privit ochii albastri.

-Scuipa tot!

-Te-a … te-a muscat cumva Joel…?

-Nu conteaza! Da , m-a muscat , dar nu sunt vampir! Spune-mi tot!

-Ai ochii rosii.

-Nu am colti!

-Asculta , Addams pune toata armata pe Harry ca sa il omoare. Daca il elimina , tu vei fi slabita si te vor omori. Trebuie sa il aperi , Ever! Sa nu te mai intereseze altcineva.

-Cum adica?! Abia ce am savat-o pe Rebby sa nu ii manance unu’capu.

-Trebuie sa ma asculti…

-Louis , vreau sa te cred. Dar Harry va fi bine. Se poate apara.

-Nu , nu poate! E neajutorat , e mic copil pe langa ce e acolo!

-Se descura !

-De cand ai devenit asa … rece? Nu mai esti tu! Mama ta nu ar fi mandra de tine in acest moment…

Am incremenit.Imi venea sa ii dau una peste fata , sa ii fac ceva numai sa taca dracului din gura! Stia ca sunt sensibila cand vine vorba de mama…stia. Toti stiau. Si el ma ranea in acel moment. Era clar un siretlic de-al lui Addams. Mi-am stapanit lacrimile ce urmau sa curga necontenite din ochii mei si l-am fixat serioasa cu privirea.

-Sa nu indraznesti sa mai aduci vorba de mama!

-Du-te si apara-l! Du-te acum , Ever , pana nu e prea tarziu!

-Nu ma intorc acolo pana nu dispari! Mintile tale sunt spalate , nu mai am incredere in tine!

-Ever , novicii mor fara tine!

Nu stiam ce sa fac. Ceva ma tinea acolo. Stiam ca daca ma intorc , Louie ma va omori imediat. Dar daca ramaneam si era adevarat ce spusese el? “Ai incredere doar in tine , Ever , doar in tine”. M-am indreptat de spate. Trebuia sa fac ce era corect.

-Plec de aici doar daca vii cu mine.

-Nu pot face asta…

-Nu imi pasa! Vino cu mine! Lupta cu noi! Esti puternic , esti tot ce vrei! Nu ne lasa acum. Daca tot ce mi-ai zis e complet adevarat , inseamna ca inca tii la noi si nu ne-ai lasa. Nu o lasa pe ea… nu o lasa pe Sophie.

Privirea lui a incremenit si i-am vazut o lacrima cum isi facea usor drum pe obrajii lui. Mergea. Trebuia sa sap cat mai adanc in sufletul lui.

-Are nevoie de tine …i-am soptit.

Fara sa imi dau seama , am inceput si eu sa plang. Nu mai stiam ce sa fac , trebuia sa il iau pe Lou de acolo. Fara el , nimic nu era complet. Fara el … nimic nu mergea bine.

-Te rog… Nu ne lasa acum.

Si-a intors privirea de a mine si am inceput sa plang si mai tare. In acel moment , chiar imi venea sa ma impusc! Chiar aveam nevoie sa mor si sa renasc. Dar nu puteam. Trebuia sa lupt. Trebuia sa fac tot posibilul ca macar cativa dintre noi sa iesim vii de aici.

-Nu te pot obliga , Boo Bear , dar … nu vreau sa te mai vad in suferinta. Nu mai vreau sa vad pe nimeni in suferinta. Eu o sa plec acum.

M-am intors pentru a doua oara , gata sa pasesc pe campul de lupta. Bagheta mi s-a transformat intr-o sabie si mi-am sters lacrimile care nu mai voiau sa inceteze sa curga! Chiar in momentul in care ieseam dintre copaci , l-am auzit din spate.

-Ever! Stai ! Vin cu tine!

Am zambit , dar nu m-am intors la el. Mai mult pentru mine , am spus :

-Stiam ca vei veni.

Am alergat spre cel mai apropiat vampir. I-am retezat imediat capul , alaturi de Louis care trimitea explozii peste tot. Rebby se chinuia sa scape din mainile a 3 idioti , ca altfel nu am cum sa le zic , dar Liam a sarit repede pe ei si i-a dezintegrat dintr-o singura miscare. Totul mergea bine , totul era de partea noastra. Cand in sfarsit puteam sa vad si eu ca eram invingatori , am auzit un strigat puternic de animal. Un strigat infricosator , ce aducea a moarte si care a facut ca totul sa se cutremure in jur. Nu voiam sa privesc. Nu … nu era posibil.

M-am uitat spre stanga ca sa pot vedea imaginea terifianta. Harry era pe jos , in zapada , intins intr-o balta uriasa de sange. Am fugit spre el. Inca mai avea forma de varcolac , inca era urias . Am ingenuncheat langa el. Avea o sabie infipta direct in inima. Am lasat-o jos pe a mea si i-am scos-o. A urlat din nou , de data asta mai tare si m-a privit. Simteam cum lacrimile imi curgeau din nou , in rauri sclipitoare pe obrajii mei raniti si se contopeau cu sangele care imi incadra fata. I-am mangaiat blana moale . S-a transformat din nou in Harry pe care il stiam eu , Harry cel frumos , dulce , adorabil , doar ca… ranit . Respira din ce in ce mai greu si se chinuia sa isi tina ochii deschisi.

-Ever … eu …

-Shht! Te rog , nu mai spune nimic! E doar vina mea … imi pare asa de rau , Harry.

Am scos acele cuvinte printre lacrimi. Nu il puteam lasa sa moara … nu el! Mi-a pus mana pe obraz , m-a mangaiat , apoi a inchis ochii.

-Nu nu nu nu! Harry , nu ! Te rog , nu pleca!

A deschis ochii din nou. Se chinuia sa ii tina deschisi. Erau rosii si bolnavi. Credeam ca am sa mor acolo cu el…

-Ever , orice s-ar intampla … iesi din locul asta blestemat… Te rog , salveaza-te. Eu … te … te iubesc ! Si am sa te veghez mereu!

-Harry , NU! Te implor , te implor , nu pleca! Imi pare rau ca am fost proasta si nu am vazut ce am langa mine. Doar nu pleca , nu vreau sa raman singura!

I-am sarit in brate si am inceput sa plang in hohote.

-Si eu te iubesc , Harry.

I-am simtit un zambet fortat cum ii incadreaza fata.

-Asta am vrut sa aud , mi-a soptit si a inchis ochii … pentru totdeauna.

Inima a incetat sa ii mai bata. Mana care o tine ape obrazul meu i-a cazut pe langa corp. Ceva s-a destramat in sufletul meu atunci. Voiam sa mor si eu acolo cu el , sa fim impreuna mereu. Am fost o idioata si nu am vazut ce am langa mine. Iar acum l-am pierdut.

-Nu! Te roog! HARRY!

Mi-am ingropat mainile in parul lui carliontat si l-am sarutat. Buzele sale erau inghetate, moarte.La fel ca sufletul meu … plangand , i-am soptit , sperand ca ma poate auzi:

-“Am sa vin dupa tine!”