-Sophie!Sophie!!
Toti o strigam . Dar ea nu se clintea. O zgaltaiam , ii
dadeam palme peste fata. Nu isi misca nici macar un deget.
-Respira,ne-a spus Rebby.
-Pai si ce e cu ea? Ar fi trebuit sa nu se intample
nimic…adica asa scria acolo.
Louis a luat-o usor in brate , si plangand si-a facut loc
printre noi pana in camera ei.
Au trecut doua zile. Viata parea moarta fara glasul plin de
sarcasm a lui Sophie. Nimic nu mai era la fel. Totusi respira , desi nu se
misca absolut deloc. Stateam fiecare sa o pazim cu randul. Ne era teama ca in
orice moment i s-ar putea opri inima. Si chiar daca era un vampir foarte
puternic , nu putea face fata unei vraji ca aceea din Templu.
Intinsa pe pat la mine in camera , o priveam insistent cu
Louis si Rebby alaturi de mine. Imi tot repetam :”Hai , trezeste-te! Hai ,
trezeste-te! Te rog…”. Simteam ca imi pierd mintile. Atunci mi-am amintit:
-Psstt , Rebby…pot sa vad si eu cartea aia din Templu?
-Da , sigur…
S-a dus inapoi pe hol si s-a intors cu o carte groasa , de
cel putin 1000 de pagini. Mi-a aruncat-o direct in brate.
-Bai , stiu ca are ceva kilograme.
Am deschis-o….cautam cuprinsul , dar nu dadeam de el. Nu
cred ca aveam. Am inceput de la prima pagina.
„Intr-un rastimp de 2.000.000 de ani , Vrajitorii si
Vampirii au fost prieteni. Cand viata
devenea din ce in ce mai grea , erau acolo unul pentru celalt. De aceea , vampirii aveau dreptul la a locui
, a invata sau a face legaturi mai puternice decat prietenia cu vrajitorii. Acesta era un lucru
sacru si cine il incalca , era pedepsit cu izgonirea din Academia din care
facea parte.”
Si apoi erau parti cu personaje importante in istorie…am
sarit cat de repede am putut peste ele. Dar am vazut printre pagini acel
chip….ea… nu era posibil. Doamna Addams.
Era imbracata cu o rochie neagra , absolut suberba. Avea in
mana o sulita care era infipta in inima unui vrajitor. Dedesuptul acestui desen
scria:
„Acum 10.000 de ani , Lissa Williams a rupt legatura sacra
dintre vapiri si vrajitori , acuzand ca vrajitorii ar fi sabotat Templul lui
Doshe , omorandu-l pe cel mai puternic dintre vrajitori , Alexander Daniel
Rose.”
Stai putin , dar purta numele meu , al fratelui meu si al
familiei mele. Nu puteam sa cred. Era unul din stramosii nostrii iar ea il
omorase. Dar de ce o chema Williams? De ce o chema exact ca pe Sophie.
-Ever , esti bine?m-a intrebat Louis.
-Nu…uitati-va la desenul asta si la ce scrie sub el.
S-au uitat pentru un moment. Apoi au facut ochii mari si
s-au uitat la mine.
-De ce o cheama Williams?
-Dar de ce ma intrebi pe mine? Nu am de unde sa stiu…
-Poate ca e doar o coincidenta de nume.
-Orice e posibil in nebunia asta , Lou…
-Auziti , miroase ceva chiar bine aici, a spus el.
-Nu miroase a nimic.
Sophie a deschis brusc ochii. Ne-am ridicat toti de pe
scaune si am privit-o speriati. S-a ridicat si ea si a luat-o repede la goana
pe usa. Am alergat dupa ea. I-am strigat si pe ceilalti si am fugit in urma ei
zeci de metri. Oare unde se ducea?
-Sophie!o strigam noi cand era cat pe-aici sa intre in
padure.
S-a oprit langa un copac si a privit in jos. Era cineva
acolo. S-a lasat pe vine cat timp noi am prins-o din urma. Gafaiam . Pe jos era
o fata ranita. Ii curgea sange din gat si se chinuia sa respire.
-Ce s-a intamplat aici?a intrebat Zayn.
Sophie nu a raspuns. S-a aplecat spre gatul fetei si a
muscat-o.
-NU!
Degeaba am strigat toti. Era deja in actiune , ii sugea
efectiv sangele acelei fete. Dar nu o omora … o salva. Cineva o muscase inainte
, se vedea. Mai avea un semn pe cealalta parte a gatului. S-a retras usor si
s-a sters la gura , lasand-o pe fata intinsa pe jos cu ochii inchisi.
-Ce-ai facut?am intrebat-o. Sophie…ai innebunit?
-Addams a muscat-o. Eu…eu doar .. am simtit sange proaspat
de om sii .. si m-a ademenit , a trebuit sa vin.
-V-am zis ca miroase ceva frumos, ne-a spus Louis.
-Am salvat-o. Isi va reveni curand.
-Dar tu esti bine?a intrebat Liam.
-Acum da. Ce ai facut , Ever? Ma transformasem in om…
-Da , dar am descoperit o vraja noua care se pare ca a
functionat.
-Iti multumesc…
M-a imbratisat. Si am auzit-o din padurea venea spre noi. Si
nu era singura.
-Draga mea! Ahh , Doamne! Nu pot sa cred ca te-ai facut
bine!
Doamna Addams ne privea pe toti ca pe un premiu. Noi eram
terifiati.
-Stiam ca nu o sa rezisti la aceasta tentatie….esti absolut
obsedata de sange , draga mea. Asa ai fost mereu.
-Tu nu ma cunosti!
-Off , iubire. Ba te cunosc. Chiar foarte bine. Doar eu
te-am nascut…
-A facut ce?
Ne-am uitat cu totii la Sophie. Ea a lasat capul in pamant
si am vazut o lacrima cum atingea sangele de pe iarba.
-Nu le-ai spus prietenilor tai cine esti? Dar iubirea mea…eu
nu te-am crescut asa…
-Tu nu m-ai crescut deloc! Tu nu m-ai iubit niciodata ,
te-ai folosit de mine , de tata , de toti. Tu nu meriti numele de Williams!
Vocea ei era puternica , serioasa si in acelasi timp
sinistra. Doamna Addams a inceput sa rada si le-a facut semn vampirilor din spatele
ei sa ne atace. Zayn a pornit si a luat-o pe fata de langa copac , apoi am
folosit acelasi protocol. Doar ca de data asta , m-am urcat pe spatele lui
Harry , alaturi de Niall. Probabil ca acei vampiri erau tineri , pentru ca nu
aveau viteza mare absolut deloc. Locul in care se afla cabana era protejat de
un scut special , un scut invizibil prin care nu puteai vedea ce e dincolo de
el , si de asemenea , nu putea trece cel cu intentii rele pentru cei ce locuiau
acolo. Asa ca , atunci cand am trecut prin el si ne-am regasit din nou in fata
cabanei, creaturile alea au dat cu nasul de ceva tare si au cazut pe spate ,
arsi. Wow , Rebecca era din ce in ce mai puternica. Am intrat in mica noastra
ascunzatoare si am dus-o pe noua fata in sufragerie , am asezat-o pe canapea si
am asteptat sa se trezeasca.
Eram in sufragerie. Harry statea langa mine si sorbeam
amandoi dintr-o ciocolata calda facuta de Rebecca. Era destul de buna. Sophie
se juca cu un firisor de la covorul de pe jos. Era cam nelinistita si nu putea
sta locului. Trebuia ori sa loveasca ceva , ori sa se miste ca nebuna prin
camera. Nimeni nu a intrebat-o inca de faza cu doamna Addams. Cu siguranta nu
voia sa vorbeasca despre asa ceva.Dar trebuia sa stiu.
-Hey , care a fost faza cu mama?
M-a fulgerat cu privirea. Speriata , m-am tras usor inapoi ,
iar Harry si-a pus bratul in jurul umerilor mei.
-Nu e nimic… e doar… A oftat. E doar o chestie veche de 1000
de ani despre care nu prea imi place sa vorbesc.
-Haide , Sophie , te rrog , spune-ne. Daca nu vorbesti , nu
vom avea nicio sansa de a iesi de aici.
Niall vorbea cu gura plina de chipsuri. De cand ne-am intors
, baga in el încontinuu si a golit aproape tot frigiderul.
-Avea dreptate cand a spus ca ea te-a nascut?a intrabat
Zayn.
-Avea…din pacate. E mama mea.
A inceput sa planga . Se vedea ca nici ei nu ii convine.
Louis a luat-o in brate si a strans-o puternic la piept.
-L-a omorat pe tata. Acum 1000 de ani. Atuncii…atunci a fost
izgonita de la Academie si… si de-aia noi nu mai suntem in razboi. Si-a
schimbat identitatea. Nu mai era Lissa Williams . Era Lissa Addams. Academia a
incercat sa va avertizeze , cat mai des posibil despre ea. Am trimis elevi care
nu s-au mai intors. Eu o urasc. Ah , cat as vrea sa pot…sa pot sa ii infig
chiar eu o tepusa de lemn in inima sau sa o vad cum se topeste in argint.
-Sophie…chiar ne pare rau , noi nu stiam.
-Nici nu trebuia. Tata era totul pentru mine. Am tinut asta
secret fata de toata lumea. Le spuneam noilor generatii ca sunt si eu eleva ,
pentru ca incercam sa traiesc fiecare an de liceu cat mai normal posibil. Am
devenit puternica. Vreau sa o vad pe femeia aia cum arde…nu e bine ca e in
viata. Lumea nu va mai avea pace.
Saraca de ea…o urmaream cum suspina in bratele lui Louis.
Acesta a sarutat-o pe frunte si i-a repetat ca totul va fi bine. Nu stiam cum
sa o inveselesc. Apoi mi-am amintit de chitara pe care baietii o adusesera cu
ei. M-am ridicat si am luat-o de langa frigider , apoi am venit inapoi.
-Hai sa cantam ceva , cred ca ne vom simti mai bine.
-Aoleeu! Ever si muzica! Nu , mersi! Eu cred ca ma retrag…a
spus Rebecca in timp ce se ridica.
Liam a prins-o de incheietura si i-a zambit dulce.
-Haide… sunt sigur ca nu e asa de rau.
Bine , adevarul era ca eu ma pricepeam cat-de-cat la muzica.
Stiam de mica sa cant la chitara si imi placea sa invat cantece noi … sau chiar
vechi. Si se intampla sa stiu unul chiar atunci.
-Hey…Sophie , uite , stiu ca nu am o voce foarte buna , dar
sper ca macar versurile sa iti aline putin sufletul…
Ever: I can't pretend
To know how you feel
But know that I'm here
Know that I'm real
To know how you feel
But know that I'm here
Know that I'm real
Harry:
Say what you want
Or don't talk at all
Or don't talk at all
Louis: I’m not gonna let you fall…
Ever:
Reach for my hand
'Cause it's held out for you
My shoulders are small
But you can cry on them too
Rebecca: Everything changes
But one thing is true
Understand
We'll always be more than just friends
'Cause it's held out for you
My shoulders are small
But you can cry on them too
Rebecca: Everything changes
But one thing is true
Understand
We'll always be more than just friends
Liam: You used to brave the world
All on your own
Now we won't let you go, go it alone
All on your own
Now we won't let you go, go it alone
Zayn: Be who
you wanna be
Always stand tall
Always stand tall
Niall: Not gonna let you fall
All: Reach for my hand
'Cause it's held out for you
My shoulders are strong
But you can cry on them too
Everything changes
But one thing is true
Understand
We'll always be more than just friends
'Cause it's held out for you
My shoulders are strong
But you can cry on them too
Everything changes
But one thing is true
Understand
We'll always be more than just friends
Sophie: I never knew you could take me so far
I've always wanted to hope that you are the ones I need
I've always wanted to hope that you are the ones I need
Ever: Reach for my
hand
'Cause it's held out for you
My shoulders are strong
But you can cry on them too
Everything changes
But one thing is true
Understand
We'll always be more than just friends….
'Cause it's held out for you
My shoulders are strong
But you can cry on them too
Everything changes
But one thing is true
Understand
We'll always be more than just friends….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu