Capitolul VIII - Tempted

Drum denivelat !Padurea asta parca nu avea inceput si nici sfarsit. Am mers foarte mult spre rasarit. Acolo se spunea ca se afla Academia. Setea si foamea ne copleseau pe toti. Zayn si Liam carau niste rucsacuri in care se presupunea ca era mancare. Dar nu cred eu ca era. Sigur daca il deschideam dadeam de haine sau sange. Yuck! Cand ma gandesc la asta ma trec toti fiorii.

Mergeam cel mai in spate. Era liniste si nu mai aveam chef de gura mare a Rebeccai. Am inceput sa fredonez „Jay Sean – Ride it” cat de incet puteam , ca sa nu ma auda nimeni. De obicei , melodia aceea ma alina in vremuri grele si disperate cum era asta. Dar nu mai aveam rabdare . Mergeam spre nicaieri. Nu eram foarte atenta , asa ca nu am vazut cand grupul s-a oprit si m-am izbit de spatele lui Harry.

-Scuze , nu eram atenta.

-E OK.

-Zayn! Ce ai facut?a intrebat Rebby din fata..

-Bine , stiu ca o sa imi infigeti o tepusa in inima , dar cred ca ne-am ratacit. Nu recunosc locul.

-Ce?!

Eu si Rebecca parca disperasem . Ne-am dus la el , iar acesta si-a pus mainile la fata si a strigat:

-Va rog , va rog , nu ma loviti! Cel putin nu la fata !

I-am dat un pumn in stomac.

-Parca stiai incotro e !

-Pai stiam , dar toata padurea asta e la fel.

-Pai si nu aveti si voi o conexiune speciala cu alti vampiri ca sa va spuna unde e?

-Nu ! Ever , ti-am spus. Astea sunt povesti,l-am auzit pe Harry.

-Super , we are lost in the middle of nowhere. Si acum?

-Va trebui sa ne instalam aici si sa gasim un mod de a iesi din padure.

Ne-am pus toti pe jos. Harry a scos rucsacul meu din rucsacul lui Liam si a cotrobait dupa biscuitii pe care ii luase de la mine din frigider. Ne-a aruncat cate unul la fiecare.

-Ca sa ne umplem stomacurile.

Erau biscuitii pe care ii detestam , dar in acele momente , erau o binecuvantare. Cand credeam ca atmosfera s-a linistit , un cutremur puternic a lovit pamantul . Nu a fost lung , dar ne-am tinut unii de altii de spaima.Peste cateva secunde , totul parea ca inainte . Totul mai putin Louis. Se tinea de cap . Il chinuia o durere ingrozitoare. Tipa.

-Louis!am urlat. Louis, revino-ti!

Nu ma putea auzi . Durerea pe care o simtea era prea mare. L-am privit cu totii fara sa facem nimic timp de 2 minute. Apoi s-a linistit brusc. S-a uitat la noi.

-Esti bine?l-a intrebat Zayn.

-Academia Vampirilor… a ars.

-CE?

-Nu cred! De unde stii?

-Am vazut. Am vazut elevii cum fugeau si … la ei era foc. Nu era electricitate. Era foc.

-Tu ai viziuni?

-Se pare ca am…

Ochii ii erau rosii si umezi. L-am atins pe umar. S-a ridicat instantaneu si a luat-o la goana inainte.

-Louis!l-a strigat Harry.

S-a transformat in varcolac si a pornit dupa el. Zayn m-a luat de mana si Liam pe Rebecca , apoi , cu o viteza inimaginabila au fugit pe urma lor. Vedeam totul in fata mea ca un film derulat cu repeziciune. Alergam de mana cu un vampir. Cat de tare era asta? Am recunoscut imediat pantalonii lui Lou si animalul urias care era Harry , asa ca Zayn a incetinit pasul.Acum puteam alerga si eu odata cu el.

-Louis!a strigat Liam.

Louis alerga încontinuu si parca nu obosea. Am vazut o pata mica de albastru si am realizat ca am ajuns la raul Negru. Dar de el s-a apropiat o silueta gratioasa. O fata. A luat-o in brate si a invartit-o , apoi a pus-o jos si ne-a asteptat sa ajungem la el.

-Louis!Doamne! Ce-ai patit?

Acea fata ne privea urat pe toti. Desi , oricat de plina de otrava era privirea ei , nu ii putea distruge frumusetea. Era palida. Extraordinar de palida. Dar se vedea ca asta era culoarea ei. Mi-am putut da din prima seama ca e de undeva din Japonia pentru ca ochii ei erau putin aplecati si mai negri ca smoala. Am vazut o tenta de rosu –sangeriu in ei cat timp arunca priviri ca sagetile inspre noi.

Parul ei era dezordonat si ars , probabil din pricina focului. Dar par mai frumos ca acela nu am mai vazut in toata viata mea! Ii cobora usor pe umerii micuti pana in talie , in rauri drepte , de abanos.

-Hey , ea e Sophie William. E o colega de la Academie, ne-a spus Louis.

Ne-am uitat la ea.Cu siguranta , era absolut superba , dar m-a speriat faptul ca a sasait la noi.

-Miroase a vrajitori , a spus ea cu o voce melodioasa , plina de ura.

-Stiu, Sophie , ele doua sunt vrajitoare.

A sarit la gatul meu. Am tipat. A vrut sa ma muste , sa ma omoare , dar Harry a luat-o de pe mine si a pus-o inapoi langa Lou , care a luat-o de o mana ca sa o calmeze.

-Termina , nu iti vor face rau.

-Lasa-ma! Urasc vrajitorii!

-SOPHIE!

Louis a tunat propozitia. Sohie s-a calmat , dar inca ma privea pe mine si pe Rebby ca si cand am fi fost acolo doar pentru a o ucide. Liam m-a ridicat de jos si s-a uitat sa vada daca am vreo zgarietura. Eram bine, dar ma durea spatele ingrozitor.

-Au! Eu sunt Ever , incantata. Ea e Rebecca.

A facut un pas spre noi , gata sa atace din nou, dar Louis a prins-o la timp.

-Termina , am zis! Uite , stiu ca urasti Vrajitorii mai mult decat urasti orice in lume , dar va trebui sa le suporti. Vei merge cu ele si cu noi spre iesirea din padure.

-CE?am spus toate trei la un loc.