Capitolul XXII - Another world

-Neata , lume!

Iesind din cort , m-am indreptat direct spre ceilalti care se vedeau ca erau treji de ceva vreme.

-Hey , somnorici! Mereu dormi asa de mult?

Abia atunci am observat ca erau stransi in jurul unui foc, pregatind ceva acolo. Harry a venit langa mine , dandu-mi un pupic de “buna dimineata” si m-a tras de mana pana la locul pe care mi-l ocupase.

-Caprioara?m-a intrebat el intinzandu-mi o farfurie cu friptura si cu salata.

Am recunoscut imediat mirosul. Pur si simplu , caprioara. Preferata mea. Ah , dar nu era in sange! Care era bucatarul idiot care nu facea friptura de caprioara in sange? Harry s-a aplecat la urechea mea si mi-a soptit:

-Niall a pregatit-o.

Am inceput sa rad si am luat o gura. Era chiar buna sincer. Si salata … mmmm…. Se pare ca totusi , nu e un bucatar idiot.

-Azi ce facem?a intrebat Sophie cu gura plina.

Louis i-a pus mana pe barbie si i-a inchis gura.

-Nu e prea frumos pentru o domnisoara vampir care se presupune ca este educata.

Ellie a izbucnit in ras.

-Da , sigur? Ea , educata? E ca si cand ai spune ca Ever e inteleapta.

M-am uitat la ea in timp ce ceilalti radeau.

-Scuza-ma?!am spus eu , tot cu gura plina.

Zayn a batut palma cu Ellie.

-Cea mai buna gluma a ta de pana acum.

-Ce mai incurajare.

-Heeey , sunt inteleapta!le-am spus.

Sau cel putin am incercat pentru ca a spunat ceva de genul : “Eeey! Su-t i-te-lap-a”

-INGHITE!m-a indemnat Louis.

Am inghitit bucata uriasa de friptura si m-am uitat urat la restul care zambeau cu gura pana la urechi. Am observat ceva ciudat: Liam o tinea de mana pe Rebby si se uitau in continuu unul la celalt , fara sa observe rasetele celor din jur.

-Ce se intampla acolo?l-am intrebat pe Harry.

S-a uitat si el.

-Uuuups , oare e un mic secret acolo? Ia sa vedem!

Harry si-a inchis ochii si s-a concentrate putin. I-a deschis repede si a inceput sa rada.

-Se pare ca au avut un mic moment aseara , mi-a spus el.

-O omor!

Am dat sa ma ridic , insa Harry m-a tinut pe loc si si-a pus bratele in jurul meu.

-Fi si tu mai calma putin , Evy.

-Cum mi-ai zis?

-Evy.

Ce ciudat suna… pana acum toata lumea mi-a zis doar .. Ever. Nu am mai avut in viata mea o  porecla. Hmm…ah , ba da! In clasa a 4a cand am facut din greseala vraja gresita si m-am facut singura , ca idioata , sa ii spun domnului Lake ca e iubirea vietii mele. Atunci m-am inrosit toata , iar copiii m-au numit :”Rosu de salam”. Stiu ca nu avea nicio logica. Dar am avut mare noroc cu faptul ca m-am antrenat din greu si i-am bagat pe toti in sperieti , pentru ca daca nu , pana acum , tot asa mi s-ar fi spus.

Deci stateam in bratele sale si piveam la cer… am si uitat de apetisanta friptura neterminata pe care am lasat-o undeva jos. Eh , las-o acolo , e mai bine .. sa o manance Niall. Nu vreau sa ma ingras exact acum , cand am si eu un prieten. Si e o bunaciune totala , ca sa ii mai fac si eu complimente…

-Pana la urma ramanem aici?am intrebat.

-Ce , ai innebunit? Aici ne poate ataca oricine.Trebuie sa gasim un loc cu multi copaci inalti in care sa construim cabane , mi-a raspuns Zayn.

Iar cabane?! Dar stai , in copaci?! Doamne , cat de nebuni erau oamenii astia!

-Stiu eu unde putem merge , a spus Layla sfioasa de undeva din spatele lui Louis.

-Unde?
-Umm… am avut o mica viziune aseara despre un loc , nu foarte departe de aici. Este inconjurat de copaci uriasi si formeaza un fel de cerc despre care eu zic ca e perfect ca sa ne antrenam…

-Layla , cum ai ajuns aici?am intrebat-o.

-Nu suntem singure , mi-a raspuns. Restul colegilor au fost si ei impinsi aici de doamna Addams.

-Putem , va rog , sa nu ii mai spunem “doamna Addams”. Nu merita numele de doamna!

-Bine… atunci cum ii putem zice ca sa nu ne complicam atata?

-SATANA!a urlat Sophie ridicand mainile in aer. Ah , nu , incepe cu aceeasi litera ca numele meu.

-Lissa , am sugerat.

-E perfect!

-Pe naiba , a spus Ellie.

-Deci sa continuam , sunt si alti vampiri imprastiati prin padure. Tot ce trebuie sa facem este sa ii gasim , sa ii luam cu noi , sa ii antrenam si sa pornim la razboi.

-Mda , mult success!ne-a urat Sophie.

I-am atuncat o  scanteie din bagheta mea direct in cap. S-a uitat in sus , sa vada de unde a picat , apoi si-a mutat privirea la mine.

-Hei!

-Scuze , nu m-am putut abtine…

-Haideti , directioners! Trebuie sa o luam din loc!

Rebby s-a ridicat si a plecat spre cort. I-am urmat exemplul si in mai putin de o jumatate de ora , totul era strans. Acum mai ramanea doar sa gasim acel loc despre care ne-a spus Layla.

Pai , l-am gasit mai repede decat credeam. Am iesit intr-o poienita nu foarte mare , 300 m , rotunda si … mov! Inconjurata de copaci gigantic care acopereau cerul. Daca nu as fi fost intr-o situatie disperata , as fi plecat cat mai repede de acolo.

-Si unde o sa stam?

Layla a aratat cu degetul spre crengile copacilor.

-Oh , nu. Nu , nici vorba!

Harry mi-a luat bagheta din suportul de la pantaloni (urasc cand face asta) si s-a postat in mijlocul poienitei.

-Let’s see what we can do!

S-a concentrat putin , apoi am vazut cum incepe sa arunce scantei galbene(vraja de supravietuire) spre copaci. Cat ai zice peste , s-au format imediat niste cabane , ca unele normale , dar fara etaj. Erau tare dragute! Si ca sa vezi , erau 5 … stateam fiecare cate doi! Inspirat , Harry! Dar totsi , erau foarte , foarte , foarte dulci! Ma simteam ca la ferma matusii Rebeccai cand mergeam in vacante acolo. Fiecare avea terasa ei proprie , ferestre micute si erau construite din bambus , semn ca erau foarte rezistente. La terase am observant cate o masuta cu doua scaune si niste felinare stinse care le inconjurau.Acum erau stinse , dar pun pariu ca seara se aprindeau si atmosfera devenea din ce in ce mai romantic.

-Gata cu astea , iar daca vom mai gasi vampiri , facem altele , a spus el zambindu-ne.

A venit inapoi spre mine si mi-a dat bagheta.M-a apucat de mana si m-a tras usor in fata , apoi a facut un semn galant cu mana spre cabane si mi-a spus:

-Iti poti alege prima locuinta , milady.

Hmmm….era cam greu. Si asa erau foarte multi copaci si foarte mari si nu voiam o priveliste gen:

Dimineata – COPAAACI!

Pranzul –COPAAAACI!

Seara – COPAAACI!

Noaptea , in pat langa Harry – COPAAACI!

Bitch please , no way! Nu aveam de gand sa imi stric eu zilele mele de teroare. Dar totusi , nu am vrut o cabana vizibila . Asa ca am ales-o pe cea din mijloc.

-Puteam sa jur ca pe aia o vei alege,mi-a spus. Haideti sa va arat.

Si-a pus bratul in jurul umerilor mei si m-a luat pana in dreptul copacului cu pricina , urmati de ceilalti. Acolo era o platform draguta , ca un fel de lift , pe care ne-am urcat.

-Alegeti-va alta cabana!le-a spus Harry cat timp apasa pe un buton care a facut acea platforma sa se miste.

Cand am ajuns sus , am ramas pur si simplu uimita. Da , chiar era ca la ferma matusii Rebeccai! Doar ca totul era mult mai nou … mai frumos. Inauntru era stilat , doua camere. Una trebuia sa fie sufrageria , care deschidea totul cu o canapea din piele de culoare sangeie , ce statea in fata unui TELEVIZOR:-? . OK , era deja prea mult. Apoi era dormitorul , cu un pat mare , rotund si baia care nu prea se vedea daca nu erai atent.

Mi-am lasat rucsacul me jos in sufragerie si am pornit direct in dormitor , unde m-am aruncat pe pat. BUF! Ahhh , ce moale era. Harry a aprins lumina. Ieta! Aveam si current electric aici?

-Da , avem si curent , a spus el.

Mama , cat de bine era sa fi vrajitor. Totul se intampla asa de repede si asa de exact , ca nici macar nu apucai sa gandesti ceva. Doar bateai din palme si iti aparea orice vis si orice dorinta in fata ochilor. In acel moment ma simteam extraordinar. Speram ca timpul sa ramana in loc , sa moara Addams aia de foame undeva in padure si sa ne lasa naiba in pace odata! Dar apoi mi-am amintit ca vampirii pot fi omorati doar cu o tepusa de lemn infipta in inima sau pur si simplu aruncai argint peste ei. Dar de unde argint? Harry s-a asezat langa mine si m-a sarutat indelung. Vai , cat de dulce era! Mainile imi tremurau de emotii si aveam impresia ca o sa explodez. Dar el s-a retras si m-a privit in ochi.

-Eu si baietii o sa mergem sa ii cautam pe ceilalti vampiri. Promite-mi ca stai aici cuminte , sau te duci la Rebby sau Sophie. Nu faci nimic altceva , ai inteles?

-Dar ce-ai , ti-e frica?

-Mi-e ca o sa cazi de pe terasa.

L-am lovit in umar.

-Nu sunt asa de bleaga , nu sunt Abby.

-Stiu , m-a sarutat din nou. Dar trebuie sa plec . Pot avea incredere in tine , da?

-Normal!

M-a sarutat din nou , s-a ridicat si a iesit pe usa. De ce a plecat oare? Nu putea sa ramana sis a avem si noi parte de acel moment special pe care Rebby si Liam l-au avut? Eh , dar  trebuie sa ma sacrific daca vreau ca asta sa se intample.