Capitolul XVIII - Let's fight!

-Crezi ca Sophie se descurca?l-am intrebat pe Harry in soapta cat timp urcam scarile ca sa mergem in dormitor.

-Cred ca da. Vreau sa spun , cat de dificila poate fi Abby?

M-am uitat in drum pe fereastra din hol si am vazut-o cum isi dadea palme peste frunte. Venea spre cabana.

-Harry , cred ca vrei sa vezi asta.

A venit si el spre mine.Sophie era langa peretele cabanei. A pus mainile pe el si s-a dat de cateva ori cu capul. Am inceput sa radem rau. Se pare ca Abby  era chiar obositoare.

-Haide , vino , mi-a spu el razand.

Parca nu mai voiam sa plec de acolo. Imi venea sa stau si sa ma uit la alea doua cum se prostesc. Sigur nu aveau sa invete ceva repede.

-Haideee , m-a indemnat el.

-Stai putin.

A venit pe la spate si m-a luat pe sus. Mamaa , ce forta avea pustiul in el. Am tipat continuand sa rad.Adica , era si normal. Nu stiu cumm reusise , dar ma luase cumva de picioare , ma invartise cumva(chiar nu stiu cum , pentru ca nu am simtit) si am ajuns sa stau pe umerii lui , tinandu-l de maini.

-Okay…pentru un varcolac esti cam psihopat nu crezi?

A inceput sa rada.

-Si tu pentru o vrajitoare esti cam picata.

-Asta stiu , multumesc de compliment.

A deschis usa de la camera lui si s-a intors cu spatele spre pat.

-Vezi ca ne aruncam!

-Ce? Nu , stai!

Dar cu cine sa vorbesti? Harry s-a lasat pe spate si am picat amandoi in pat , razand. Baiatul era chiar foarte funny. M-a lasat intinsa pe pat , iar el s-a ridicat in fund pe margine si m-a privit. Si el radea. Ii vedeam acea sclipire superba in ochii verzi pe care i-as fi putut privi toata viata. Buzele sale ma ispiteau si ma faceau sa vreau sa le sarut încontinuu , sa nu le mai dau drumul , sa fac o vraja prin care sa ramana lipite pentru totdeauna. Se pare ca iar intrase in mintea mea , pentru ca a devenit serios.

-Nu mai intra in mintea mea!am ras.

-Scuzeee , don’soara , dar nu pot ma controlez.

-A , da? Controleaza asta!

I-am aruncat o perna in cap. El a ras si a luat-o de pe jos de unde era , s-a ridicat si a aruncat-o inapoi in mine. M-am inarmat cat de bine am putut , cu toate pernele din pat si m-am ridicat si eu.

-This . Means . War!

L-am atacat cu toata munitia pe care o aveam.

-O sa te inving!l-am avertizat.

A luat si el o perna care imi scapase si m-a lovit in spate.

-Ba eu o sa te inving!

Am sarit pe el si l-am lovit direct in fata , perna scotand la iveala sute de fulgi. Ups! Dupa zeci de atacuri unul impotriva celuilalt , m-a prins de incheieturi , m-a ridicat si m-a aruncat iar in pat. Salteaua a sarit putin cand s-a aruncat langa mine si m-a luat in brate. Buzele sale le-au intalnit pe ale mele si ne-am sarutat indelung , fara sa respiram . Aveau un gust asa de dulce… menta amestecat cu ciocolata alba! Preferatele mele =p~. As fi stat acolo toata viata mea , dar am auzit un zgomot ca si cum cineva ar fi spart un pahar. Harry s-a dat jos de pe mine si m-a tras dupa el pana la usa.

-Ce faci?

-Shhh!

Acel zgomot s-a auzit din nou , dar de data asta a fost acompaniat de vocea lui Sophie.

-EVER!

-Haide , m-a indemnat el.

Am iesit repede pe usa. Am coborat scarile pana in sufragerie une i-am trezit pe ceilalti.

-Scutul se sparge!a spus Harry.

S-au ridicat instantaneu. Ne-am dus cu totii afara , in spatele cabanei , unde Abby se ascundea in spatele lui Sophie care avea pumnii inclestati , gata de atac. Se uita fix la gheara care iesea dintr-o parte sparta a scutului de invizibilitate.

-Repede!Duceti-va si luati cat de multe chestii utile din casa! Noi il oprim pe Sabullterier, le-am ordonat celorlalti.

-Ia asta , m-a indemnat Harry dandu-mi bagheta.

I-am luat-o si m-am dus langa Sophie. Am trimis-o pe Abby in cabana.

-Esti gata?am intrebat-o.

-M-am nascut gata.

Si-a scos coltii si a marait la creatura care tocmai isi bagase capul prins spartura.

-Ce vraji stii?m-a intrebat.

-Destule.

-Ai grija cum le faci. Va trebui sa traversam raul.

Era ciudat ca eram atat de calme. Cel mai periculos monstru tocmai era gata sa ne atace , poate chiar sa ne omoare .

-Ever,m-a strigat Sophie intorcandu-se spre mine.

-Da?

-Vreau sa stii ca daca aici se termina totul pentru noi , cineva tot o va invinge pe Addams.

-Stiu.

-Acum concentreaza-te.

-Crezi ca o sa pot face vrajile cu voce tare si sa mearga?

-Putin probabil . De ce?

-Nu merg bine daca le fac in gand. Sunt agitata.

-Trebuie sa incerci.

Am dat din cap. Trebuia sa incerc…trebuia. Avea dreptate. Monstrul isi facea loc prin acea spartura a scutului din ce in ce mai mult. Am strans puternic bagheta in mana. Sophie m-a apucat de cealalta mana si se uita serioasa spre acel loc blestemat. Gata de lupta … gata sa infunte moartea.

-Hai sa ne jucam cu animalutul , a spus ea.

Sabullterierul a intrat prin scut si alerga spre noi. Sophie s-a transformat rapid intr-un vartej negru care s-a napustit asupra bestiei si a pus-o pe jos. Statea la gatul lui , aratandu-si coltii , dar acesta a aruncat-o in spate , izbind-o de scut. Gata eram nervoasa. S-a uitat spre mine in  timp ce se ridica. A marait haotic si a dat sa sara pe mine.

- Ardent  gignentia!

Vraja de ardere. Am aruncat asupra animalului o flacara ce a prins forma unei maini uriase . L-a lovit si l-a pus inapoi pe pamant , arzand. Dar s-au stins repede si s-a napustit iar asupra mea. A sarit cu adevarat pe mine , apucandu-ma cu ghearele de umeri si trantindu-ma. Ce bine ca ma antrenasem din greu. Cum am atins cu spatele iarba , mi-am ridicat picioarele si m-am rotit pe spate , aruncandu-l foarte aproape de apa. Am ametit putin. Bagheta imi scapase.

-Cauti ceva?m-a intrebat Sophie venind langa mine si dandu-mi bagheta.

Bestia s-a ridicat din nou. Ba , dar stiu ca nu se dadea batut.

-Stii ceva , mi s-a luat pana peste cap de tine!

Sophie s-a aruncat peste el , l-a prins de gat si a inceput s ail sugrume. Ma uitam la fata lui de monstru jumatate urs , jumatate puma ,care mergea in doua labe si realizam ca nu se va da usor batut.

-Stai locului si lasa-ma sa te omor!i-a spus Sophie nervoasa.

Mama, ce mai replica. Si ce a mai ascultat-o bestia. A luat-o de umeri  si a aruncat-o pe jos , gata sa o zgarie , dar am trimis spre el din nou vraja care l-a ars . De data asta , l-a ars rau. Dar nu destul de rau incat sa se dea batut. Sophie s-a ridicat , a venit spre mine si l-a privit cum isi lasa capul pe spate si urla la cer. Groaznic omoent. Dar si mie mi se luase. Era hotarata sa il dau mai repede diavolului , sau cui i-o fi apartinand el , si sa scapam macar de o grija.

- Proice neque surgunt!

Bagheta mea a scos un fir puternic de scantei orbitoare care a aruncat monstrul in apa. Exact atunci au iesit si ceilalti din cabana , incarcati cu tot felul de chestii in maini si cu mii de rucsace in spate.

-Ce-ati facut?ne-a intrebat Liam.

-Rbecca! Ingheata apa ca sa trecem peste!i-am spus .

Rebby si-a scos repede bagheta si a inghetat apa. Lacul era destul de mare , asa ca aveam destul de mult de mers.

-Haideti. Aveti grija pe unde calcati.

Am pasit cu totii pe gheata. Ne chinuiam sa nu alunecam , tinandu-ne unii de altii. Stiu ca aratam penibil , dar cei mai multi dintre noi erau in adidasi. Ma scuzati ca nu mi-am adus patinele. Inteligenta cum sunt mereu , am alunecat si am picat exact in fund. Restul au ras de mine. Parca eram un bebelus care tocmai facuse o chestier penibila , iar acum state ape jos si plangea. Harry a patina pana la mine si mi-a intins mana.

-Hopa sus!mi-a spus el.

Cand sa il ating , gheata pe care statea s-a crapat , iar o mana puternica l-a prins de picior si l-a tras in jos.

-Harry!l-am strigat toti.

M-am aruncat dupa el.

-Ever , esti nebuna?!Eu nu mai sar!am auzit-o pe Sophie .

Dar eram deja sub apa. Am deschis ochii. Intunericul domina adancurile. M-am chinuit cateva secunde sa imi dau seama unde e mostrul. Era jos , langa un ghetar distrus si il impinge pe Harry. Dar el se zbatea si evita toate loviturile pe care bestia incerca sa Ie dea. Genial baiat! Dar nu ma puteam gandi la asta acum. Vraji…vraji! Stiam una!

Am inotat cat mai adanc , atat de aproape de ei ca ii puteam atinge. Dar am intins bagheta spre monstru si m-am gandit la vraja de explozie. Si , ca sa vezi! A explodat! L-a impins pe Sabullterier la fundul lacului , iar pe Harry l-a facut sa nu mai poata respira. Trupul lui se scufunda si el. Asa ca am inotat si l-am prins de o mana , apoi l-am tras afara. Ce bine era sa simti din nou ca aerul te inconjoara. Prin acea spartura  , l-am intins pe Harry si m-am ridicat usor. Era  foarte frig . Tremuram.

-Uite geaca mea , mi-a spus Zayn.

Mi-a pus geaca lui pe umeri si s-a dus inapoi la Harry. Liam ii apasa pieptul cu mainile , incercand sa ii readuca pulsul la normal. Ii priveam speriata. Daca il terminasem si pe el?

-Desteapta esti , bai Ever!mi-a spus Sophie venind langa mine.

-Nu puteam sa il lass a moara.

A oftat. Harry a inceput sa isi miste capul. A tusit usor , si a scos ceva apa din gura.

-Esti bine?l-am intrebat.

-Sa zicem… mersi ca m-ai scos de acolo.

-Acum cred ca suntem chit.

Ne-am zambit si m-am dus la el ca s ail imbratisez.

-Wow , mai usor Casanova , mi-a spus Rebby. Hai , trebuie sa plecam de aici.

Am traversat lacul cu greu. Alunecam cu fiecare minut. Ajunsi pe celalat mal , totul ni s-a parut o binecuvantare. Doar ca , era ceva de observat acolo: nu erau copaci…erau ciuperci gigantice si alte chesti care ma speriau.

-Din partea cealalta nu se vedeau asa , am spus.

Am intrat in acea padure. Acele ciuperci erau de cel putin 10 ori cat noi.

-Frumos loc , a admirat Harry.

-Mda , cel mai.

Sophie a oftat din nou si s-a pus pe alergat. Dar nu mai avea viteza..alerga normal.

-Sophie , ce faci?

-Auziti , dar nu trebuia sa ajung mai repede acolo?

-Sophie , arata-ti coltii putin te rog.

Si-a deschis gura. Dar nu erau colti. Erau dinti. Niste dinti simpli , albi.

-Ce se intampla aici?

-Baieti?

Si baietii au incercat sa isi scoata coltii. Dar nu a reusit niciunul. Nu mai vorbesc de Abby.Rebby a scos cartea din rucsac si a cautat ceva. Cand a gasit ne-a citit:

-“Padurea de cristal. O padure magica , special facuta pentru vrajitori. Acestia devin mai puternici aflandu-se aici , pentru ca tot aici a fost tinut primul ritual pentru venerarea lunii pline de catre Alexander Daniel Rose. Vampirii isi pierd puterile de vampir , devin oameni , dar nu isi schimba trasaturile. In schimb , devin foarte slabiti , iar comportamentul lor se schimba si devine opus celui adevarat. Acelasi lucru se intampla si cu vrajitorii. Dar doar in cazut comportamentului. Padurea de cristal mai este si cunoscuta si pentru campul mov de lupta si pentru vraja care este aruncata asupra ei. Tot ce e mic devine mare , iar tot ce e mare devine si mai mare”. Atat.

-Nuuuu!a strigat Sophie! Nu imi vine sa cred! Acum sunt doar o amarata de persoana normala care arata bine si nu voi mai putea niciodata sad au cu limba peste frumosii mei colti! Nu voi mai putea niciodata sa bat un animal salbatic!

A inceput sa planga in hohote.

-Ea? Plange?am intrebat eu nedumerita aratand cu degetul spre locul in care Sophie s-a lasat in genunchi si si-a ascuns fata in palme.

-Gata!Nu mai boci atata! Ce esti tu? Acum cateva minute ai doborat un monstru!

Atitudinea lui Louis devenise rautacioasa si se uita la saraca fata cu o privire pe care nimeni nu o recunostea.

-Doamne , ce mi se intampla?s-a intrebat.

-Hai sa plecam de aici, am sugerat. Mi se face cam frica.

Pamantul s-a cutremurat si am auzit pasi greoi cum vin spre noi. Nu eram foarte adanc in padure , dar nu puteam vedea lacul. Totusi , am vazut ciupercile cum se daramau si faceau loc unei creaturi uriase sa vina spre noi. Sabullterierul. Cum spunea vraja. Lucrurile mari devin si mai mari. Cand ne-a vazut , a scos un strigat puternic de animal. Dar nu era singur. Pe el se afla o fata satena , cu parul lung. Avea exact aceiasi ochi ca ai lui Lou.

-Fugiti!a strigat Harry.

Zayn l-a luat de mana pe Louis care a ramas nemiscat in fata monstrului.

-Haide!l-a indemnat.

Eu eram deja foarte departe, in urma mea avand-o pe Rebecca care o tragea pe Sophie dupa ea. Abby era si ea pe acolo , cu Niall si Liam , iar Harry devenise varcolac si o luase la dreapta. Totusi , am reusit in acel haos sa disting ultimele cuvinte ale lui Lou:

-LAYLA!