Capitolul XXXVIII - A narnian life

Razele blande ale soarelui imi mangaiau usor pielea. Pentru unii , asta poate fi cat se poate de linistitor , dar pe mine ma deranja , asa ca m-am intors pe cealalta parte si mi-am tras patura peste cap. Credeam ca pot sa dorm si eu inca cinci minute dar am simtit o mana calda care ma zgaltaia usurel.

-Ce vrei , Rebby?am mormait eu.

-Sa te scoli.

-Lasa-ma sa dorm! Suntem la un castel , vreau sa profit de lenjeria pufoasa pe care o au astia aici!

-Si nu vrei sa profiti si de mancare?

Pe la nasul meu a trecut un miros apetisant si m-am trezit imediat.Primul lucru pe care l-am vazut a fost o rochie verde , superba , perfecta! Apoi parul saten al Rebeccai coborand in valuri peste umeri. Dar unde era mancarea?

-Pofta buna!mi-a spus.

-Um.. dar unde e mancarea?

A aratat cu degetul spre masa dintre cele doua paturi. Am vazut acolo un dejun copios! Am sarit ca arsa din pat si am inceput sa ma indop cu fructele de mare care parca ma asteptau. Niciodata nu imi mai fusese asa de foame. De obicei fratele meu era cel care manca mult , nu eu.

-Mai usor!mi-a zis Rebby venind langa mine.

-Tu nu ai mancat?

Aveam gura plina , asa ca s-a inteles mai mult : “U nu a ma-ca?”

-Ce-ai zis?

Am inghitit bucata delicioasa din caracatita pe care o devoram de cateva secunde si am tradus:

-Tu nu ai mancat?

-Nu imi plac fructele de mare. Caspian mi-a adus friptura de caprioara in sos de centaur.

M-am inecat. Tuseam si simteam cum ma fac rosie la fata.

-Yuck! Rebby , sos de centaur?

Nici macar nu cred ca stia ce e ala. Eu citisem in biblioteca Academiei din intamplare intr-o carte de bucate despre ce inseamna asta. Si daca vreti sa stiti ce faceam eu cu o carte de bucate , ei bine , incercam sa-I fac o surpriza Rebeccai de ziua ei de 14 ani.

-Da , ce are?

-Era … alb , nu-I asa?

-Da , dar era foarte bun!

Mi se facea scarba.

-Rebby , sosul de centaur e exact ca si … taurina!

Am vazut-o cum se albea la fata si nu mai scotea niciun sunet. A ramas nemiscata si privea parca prin mine. Situatia devenea din ce in ce mai amuzanta dar si penibila. Rebecca tocmai mancase … sp**ma de centaur! M-am ridicat de la masa si am luat-o in brate , dar ea nu mi-a raspuns la imbratisare , era inca socata. Pe mine m-a busit rasul .

-Hai ca e chiar funny.

Nu am primit niciun raspuns.

-Rebby?

M-am retras din imbratisare si am privit-o in ochi. Chiar ca era socata.

-Esti bine?

A dat din cap in semn ca nu , apoi am vazut cum se imbujoreaza si incepe sa rada , dar s-a oprit si s-a uitat serioasa la mine.

-Ce-am facut baa?!?!?!a urlat.

Vocea ei era asa de puternica…am avut impresia ca se cutremura camera.

-Nu strica a incerca lucruri noi.

-Daca ma aude mama , bate la mine ca la fasole.

Cineva a batut in usa.

-Intraa , am tipat noi.

Pe usa a intrat nervoasa Sophie . Ea nu purta rochie. De ce nu purta si ea rochie?Ea trebuia neaparat sa aiba pantaloni de baiat. Stai asa , de baiat?

-Nu sunteti gata?a intrebat ea.

-Gata pentru ce?

-Caspian ne asteapta jos . Haideti , fetelor , mai are putin si il omoara pe Liam din priviri.

-Spune-i sa nu se atinga de dovlecelul meu!a urlat Rebby aratand cu degetul spre ea.

-Pai asta e faza , ca nu il atinge. Acum , haideti! Ever , imbraca-te.

A plecat , iar eu m-am dus la dulap ca sa imi iau o rochie.

-Ever , rochiile de antrenament sunt puse in partea de jos.

Acel dulap gigantic ma innebunea. Totusi , am ascultat-o pe Rebby si m-am uitat in partea de jos unde , dupa cum a zis si ea , se aflau niste rochii frumoase , dar in acelasi timp comode si perfecte pentru a te antrena. Am luat-o ,desigur , pe cea albastra si m-am dus in baie ca sa ma imbrac. Mi-am dat jos camasa de noapte. Am tresarit cand am trecut materialul pe langa soldul drept. Rana  pe care mi-o provocase acel dragon se agravase foarte mult. Era rosie , urata , si credeam ca imi vad un os. Se vedea clar ca era total infectata si daca nu faceam ceva cu ea se agrava. Dar chiar nu am bagat asta in seama. Ma ocupam de ea diseara. Pana atunci am pus pe mine superba rochie care imi venea perfect. Mi-am admirat fiecare parte a corpului . Apoi am luat o perie de par pe care am gasit-o langa oglinda si mi-am pieptanat buclele rosii. Ce piepteni aveau astia! Era asa de aspru , parca mai rau imi incurcau parul decat sa mi-l descurce. La sfarsit , acele bucle au disparut de tot si au aparut suvite drepte. Nici cu placa de par nu as fi reusit sa le indrept asa. Am oftat si am iesit din baie. Rebby statea intinsa pe pat si se uita la desenele de pe tavan.

-Cine crezi ca le-a desenat?m-a intrebat.

M-am intins si eu langa ea si am privit amandoua superbele picture narniene. Acea linie fina a pensulei , culorile , totul se contopea perfect. Si erau desenate pe tavan! Eu nu prea ma pricepeam la culori , dar puteam face multa grafica , adica portete. Insa ce era acolo…mi-a luat din prima privirea.

-Trebuie sa se fi semnat acel pictor undeva , nu?

A ridicat din umeri si a continuat sa se uite. Eu voiam sa vad cum arata Narnia cu adevarat. Nu doar in filme. Asa ca m-am ridicat si m-am dus direct la fereastra. Am dat cu ochii de marea care stralucea in timp ce soarele isi facea loc pe cerul senin. Nu era deloc ca in filmele lui Andrew Adamson. Era de n ori mai frumos! Era sublim! As fi vrut sa nu mai plec de acolo. In departare vedeam muntii care despicau bolta . Plaja de langa Cair Paravel era foarte curata , atragatoare . Daca as fi asa de norocoasa ca si Caspian , nu as sta inchisa in castel , sezand pe un tron care posibil sa fie extrem de inconfortabil. Eu as iesi mereu afara si m-as balaci neincetat. Mi-am mijit ochii ca sa vad mai bine ce se putea ascunde in ape , deoarece am observant o usoara miscare in spatele unor pietre. Vedeam o silueta in apa , dar nu imi dadeam seama ce e.

-Oare merge daca…am zis eu.

-Merge daca ce?a intrebat Rebby din pat.

-Nimic , nimic, continua.

Mi-am dus mana spre geam si am desenat incetisor un cerc. Merita sa incerc sa vad ce e acolo. Mi-am inchis ochii si am recitat o vraja care imi facea ochii sa vada tot ceea ce vreau eu sa vad sau sa aflu. Din mana mi-au iesit scantei roz , ceea ce mi s-a parut foarte ciudat , si s-au indreptat spre mine. Am deschis ochii cat de mult am putut , lasandu-le sa intre acolo. A usturat putin , asa ca m-am frecat. Dar cand m-am uitat din nou spre mare , mai aveam putin si tipam. Am vazut cu adevarat … sirene. Erau acolo , se uitau la mine. Se uitau cu adevarat la mine si nu prea le place ace vedeau. Am horatat sa ma intorc la Rebby .

-Hai sa mergem , i-am zis.

-Unde?

-La Caspian.

-Pai si de unde stim noi unde e Caspian? Posibil sa ne pierdem in castelul asta…

-Intrebam. Haide , Rebby , te rog.

A oftat si s-a ridicat. Am iesit amandoua din camera in acel hol rotund. Era o aglomeratie cam mare acolo. Toti oamneii de la castel umblau prin acel loc , grabiti , sa ajunga cine stie unde.

-Succes sa treci printre ei!mi-a urat ea.

M-am dus spre cel mai apropiat om in armura si cu o sabie in mana.

-Ma scuzati , am spus eu. Stiti cumva unde este Casipian?

-Cine?a urlat el.

-Caspian!am zis eu mai tare.

-Cine ai zis , fetita?a urlat el din nou.

-Caspian!am urlat si eu.

-Regele? Cum iti permiti sa ii zici regelui pe nume? Cine esti tu , domnisoara?

Tipul ala a vea o voce de isteric si ma baga in sperieti. Parca era domnul Lake cand si-a pierdut vocea fiindca a cantat prea mult la focul de tabara .

-Um…ma scuzati , eu sunt Ever Rose.

-Cine?! Zii mai tare ca nu te aud!

Tipul incepea sa zbiere rau de tot. Si-a dus o mana la ureche semn ca nu ne aude. M-am uitat la Rebecca , iar ea a ridicat din umeri.

-Sunt Ever Rose , am zis mai tare.

-Cine?!a tipat el din nou.

-Ever Rose!am zis si mai tare.

-Fetita eu nu te aud!

-Sunt Ever Danielle Rose , la naiba!am strigat eu nervoasa.

Toata lumea s-a oprit si s-a uitat la mine. Cel mai stanjenitor moment al vietii mele. Am zambit rusinata.

-Ma scuzati , am inganat.

-Ever Danielle Rose?a strigat barbatul. Aaaaa , desigur! Urmeaza-ma!

S-a intors cu spatele la noi si ne-a facut semn sa mergem dupa el.
-Si voi la ce va uitati? A ziberat spre ceilalti.

Toata lumea si-a reluat mersul , totul revenind la normal. Ne-am tinut dupa barbat vreo cinci minute pana sa iesim in curtea castelului. Sau mai bine zis , una dintre curtile castelului. Arata mai mult ca un camp de lupta si in mijlocul lui statea Caspian incrucisandu-si sabia cu Niall. Spiridusul se impotmolea pe acolo si nu reusea sa isi tina echilibrul , pentru ca forta regelui era prea mare pentru el. Se misca cu foarte multa agilitate , nu scotea parca nici un sunet cand se rotea sau cand para lovituri. Si de aceea , blondul nostru s-a trezit pe jos.

-Iti mai trebuie antrenament , prietene , l-a anuntat intinzadu-I mana.

-Stiu. Dar o sa o scot eu la capat.

Niall era asa de amuzant in haine regale.Semana cu un bufon , ii mai trebuia doar palaria. Si Liam la fel.

-Nu crezi ca arata ciudat?am intrebat-o pe Rebby.

Nu am primit niciun raspuns. De ce? Ea nu mai era langa mine. Plecase la Liam. Nici nu o vasusem. Am oftat cand am vazut ca se saruta , dar pe fata mea a aparut imediat un zambet  cand mi-am intersectat privirea cu a lui Caspian. Si el zambea. Din nou. Baiatul ala chiar voia sa ma omoare!

-Buna dimineata!ne-a urat el.

-Buna dimineata , rege!

-Ai dormit bine?

-Mai bine ca niciodata!

Zambetul lui imi umplea corpul de cea mai ciudata energie pe care am simtit-o in toata viata mea. Hai ca ar fi fost chiar culmea sa ma indragostesc de regale Narniei. Desi , teoretic , din 2007 sunt indragostita de el , de cand l-am vazut prima oara pe Ben Barnes in “Bigga than Ben”. Dar eu il iubeam atat de mult pe Harry … nu puteam sa gresesc din nou cum am facut si cu Joel.

-Ma bucur . Haide sa vedem ce stii.

Mi-a intins mana , iar eu i-am luat-o si ne-am dus spre ceilalti.

-Uite , draga , sper sa te descurci .

Liam mi-a dat o sabie si a ridicat din sprancene la mine. M-am uitat urat la el si m-am intors spre Caspian care era deja gata de lupta , cu sabia lui in mana.

-Esti pregatita , Rose?m-a intrebat.

-Nu imi zi Rose!

-Iarta-ma , Rose.

Nu suportam cand lumea imi zicea Rose. Era cel mai ciudat nume din lume. Eram practic o floare! Si nu suportam trandafirii. Mie imi placeau crinii si doar crinii.

-Sa te vad.

Caspian mi-a lovit sabia cu a lui. Lovitura a fost asa de puternica , incat mana mmi s-a cutremurat si aproape ca am scapat arma. Bine ca eram buna cu agilitatea . M-am lasat in jos cand am vazut ca vrea sa imi dea spre cap si m-am ridicat din nou. Era randul meu sa atac. Sabiile noastre s-au incrucisat din nou , de data asta cu mai multa forta si din partea mea. Atat mi-a trebuit ca sa imi intru in mana. Il impingeam pe Caspian cu loviturile mele in spate. Totusi , el se apara.La un moment dat , m-am plictisit de asta si am vrut sa inchei batalia , asa ca am lasat-o mai moale. Dar a fost o greseala oribila. Caspian mi-a dat jos din mana sabia , aruncand-o cat colo. M-am panicat , nu mai stiam ce sa fac. L-am vazut ca vrea sa loveasca din nou. I-am prins bratul drept si I l-am rasucit , apoi l-am impins. A ramas in picioare. Nu stiu de ce nu mi-am luat arma. Am ramas acolo , muta si l-am privit cum vine din nou spre mine. Era pregatit sa dea iar , dar l-am oprit si i-am strans puternic incheietura. Asta l-a facut si pe el sa isi scape sabia. Am profitat si l-am atacat in stilul meu preferat de kung fu . I-am dus mana la spate , dar si el stia miscarea asta , asa ca s-a eliberat. A vrut sa ma puna pe jos. M-am rasucit si l-am lovit in piept cu piciorul , acesta cazand pe iarba. Am fugit si i-am luat sabia care era mult mai aproape decat a mea si am indreptat-o spre gatul lui.

-Give up!i-am zis.

El a inceput sa rada si a dat la o parte lama , apoi s-a ridicat si m-a privit in ochi.

-Cum m-am descurcat?l-am intrebat entuziasmata.

-Lupti mai bine fara sabie decat cu.

-Stiam.

Am inceput amandoi sa radem si ne-am intors spre ceilalti care se uitau cu gura cascata la noi. Niall a venit langa mine , mi-a pus man ape umar , a deschis gura sa zica ceva , dar a inchis-o la loc. Gesticula ceva ce nu am putu intelege. L-am privit pe Caspian care si el era la fel de confuz ca mine.

-Tu … tu tocmai l-ai pus pe rege pe jos!a izbutit sa zica.

-Aaasa cred. Asta doar daca nu cumva m-a lasat sa castig.

-Bineinteles ca nu.

Ne-am zambit si l-am privit iar pe Niall.

-Ce nai…?a zis el.

-Bine , Niall , termina. Ma sperii. Si oricum , ce te mira? Eu am omorat Sabullterierul.

-Da … dar ….dar! Nu pot sa cred asa ceva! Ever , esti geniala!

M-a luat in brate fericit. Okay , cea mai ciudata faza pe care a facut-o  Niall vreodata. Dar unde era Sophie? Ce se intamplase cu ea? Aveam un sentiment total aiurea. Imi era frica sa nu fi patit ceva…

-Stii sa tragic cu arcul?m-a intrebat Caspian dandu-mi o tolba.

-Da , sa zicem ca stiu.

-Te poftesc spre tinta.

Dupa trei ore de antrenament cu sabia , in care Sophie tot nu s-a aratat ,Caspian s-a gandit sa ma lase sa fac ceva ce pot cu adevarat sa fac. Am luat o sageata si am fixat-o pe arc. Dar nu am tras. Am stat putin sa ma gandesc…

-Caspian?am zis.

-Da?

El se uita la mine . Parul ii juca in bataia vantului si simteam cum ma inrosesc.

-Ia trage si tu.

-Eu?

-Da , tu.

A ridicat din umeri si mi-a luat arcul. A stat mult ca sa fixeze tinta , cred ca cel putin 5 minute. Si cand a tras , nu a nimerit. A dat chiar foarte departe de centru.

-Ah , nu am calculate bine , a zis el privind sageata care statea intepenita in tinta.

-Calcule? La asa ceva?

-Normal , tu ce credeai?

-Pai nu stiu , iei arcul , te uiti spre punctul rosu din centru si tragi.

-Nu e chiar asa de simplu ,Ever. Trebuie sa calculezi unghiul , bataia vantului , e complicat.

-In razboi tu ai sta sa calculezi asa ceva?

-Da , logic.

-Si te mai intrebi de ce iti mor oamenii. Da-mi sa iti arat cum se face.

I-am luat arcul , o alta sageata din tolba si m-am pus in pozitie. M-am uitat la centru si pur si simplu am tras. Am nimerit la fix.

-Wooow! Cum ai facut asa ceva?

-Cu inima , nu cu mintea , i-am zis.

-Trebuie sa ma inveti!

-Nu e nimic de invatat , Caspian. Trebuie doar sa vrei sa dai acolo , sa te uiti la centru sis a dai. Eu asa fac. Si mereu imi iese.

-O sa tin minte asta.

Mi-a zambit din nou. Nu puteam sa stau si sa ma holbez la el , ar fi aratat ciudat , asa ca mi-am lasat privirea in pamant.

-Nu mergem si noi sa mancam?l-am intrebat.

-Ti-e foame?

-Foarte.

-Pai , daca vrei , pun bucatarul sa pregateasca ceva pentru tine. Pranzul nu prea se serveste aici.

-Da , poti sa faci asta?

-Logic , sunt rege!Spune-mi doar ce vrei de mancare.

-FRUCTE DE MARE!am zbierat.

-Fructe de mare sa fie.

Caspian s-a intors si s-a dus la unul dintre supusi care statea de paza. I-a zis ceva , apoi a venit din nou la mine.

-S-a rezolvat , mi-a zis.

-Auzi , dar unde este Sophie? Nu am vazut-o de cand a intrat la noi in camera si a zis ca ne astepti.

-Pai nici eu nu am mai vazut-o. Cred ca s-a dus sa se plimbe sau ceva.

-De 4 ore? Haide , pe bune?

-Se poate.

-Liiiaaam!am strigat si el a intors capul. Ai vazut-o pe Sophie?

-Nu. Ultima oara cand am vazut-o se ducea la voi in camera.

-Oare unde o fi?l-am intrebat pe rege.

-Nu te mai panica asa , o sa pun centaurii sa o caute. Oricum , Sophie e una dintre cele mai puternice personae pe care le-am cunoscut. Sigur se descurca ea in Narnia.

-Pai asta e faza , ca ea nu se descurca singura in Narnia! Nu poate sa atace creaturile mitologice , vampirii nu pot musca sau omori asa ceva.

-Ever , serios , stai linistita. Stiam si eu asta , de-aia i-am dat un corn in care sa sune daca e in pericol.

Chiar in acel moment , un corn a inceput sa sune. Zambetul de pe fata lui Caspian a pierit imediat , la fel si al meu.

-Adica asa ceva?am intrebat.

-DA!a zbierat el luandu-si sabia din teaca.

A fugit in castel. Am luat tolba cu arcul si sagetile si am fugit si eu dupa el. Rebby , Niall si Liam erau imediat in spatele nostru. Am fugit pana in sala de arme , de unde Caspian a anuntat soldatii de acolo ca Sophie e in pericol. Acestia si-au luat si ei sabiile si s-au tinut dupa noi. Ne-am trezit la o alta iesire spre munti si am sesizat ca de acolo se auzea acel corn.

-Haideti , mai repede!tipam eu.

Am intrat intr-o padure care s-a terminat repede si am iesit intr-o mica poienita cu un lac. Sophie era undeva intr-un copac si tipa. In jurul ei stateau numai vampiri , care incercau sa o atace , dar ceva ii tinea la distanta.

Am aruncat o vraja spre ei care i-a imprastiat si Sophie a incetat sa mai urle. A vrut sa se dea jos din copac, dar o mana plina de sange a luat-o de gat si a tras-o din copac.

-Sophie!a urlat Rebecca.

Si ea a aruncat o vraja de explozie.Nu a facut decat sa o opreasca pe Addams din a merge in fata cu Sophie pe care o tinea langa ea. S-a intors spre noi si ne-a aratat coltii. Si-a aruncat fiica undeva in spatele ei si a sasait la noi. Ma mir ca de data asta nu isi punea slugile sa sara pe noi. In schimb a sarit ea. Fix pe mine.

-Animalo!i-am zis eu si am dat-o jos.

Iar a vrut sa sara pe mine , dar Caspian a oprit-o , luand-o in sabie. Pur si simplu si-a trecut sabia prin ea. Dar nu a patit nimic. Se simtea chiar mult mai bine. Chipul lui a incremenit in timp ce il lua de gat si il arunca si pe el langa Sophie. Si-a scos sabia din burta si a zambit diabolic , apoi a dat sa ma atace. Am tipat si mi-am pus mana la cap , lasandu-ma in jos , dar sunetul care il auzi cand intra lama in carne nu a fost de la mine ci de la … un soldat care venise in fata mea si ma aparase. Pe el il omorase. Am profitat de asta ca sa pot sa fug , trasa de mana de Liam si am ajuns langa Caspian si langa Sophie. I-am ridicat. Amandoi erau raniti si s-au ridicat greu. Nu au stat foarte mult in picioare , pentru ca Addams a ajuns intr-o clipita langa noi , m-a luat de gat si m-a ridicat , astfel incat sa poata sa ma priveasca in ochi.

-Imi vreau fiica inapoi , mi-a zis.

-Ea nu te vrea!

Am aruncat asupra ei o vraja de explozie si am trimis-o direct in lac. Eram sigura ca nu era acolo sfasitul , asa ca am fugit spre mal , gata sa ii zbor capul cand iese. Am asteptat putin , sic and credeam ca acolo o sa ramana , pamantul s-a cutremurat , si a aparut ea , ingrozitoare , fioroasa , mai mult animal decat vampir. A trecut in viteza peste mine , m-a daramat si a fugit spre ceilalti. Rebby a tipat si s-a ascuns la pieptul lui Liam . Nimeni nu a mai avut timp sa faca vreo miscare. M-am uitat de pe jos cum Addams o lua pe Sophie si fugea cu ea  in padure , spre Half-Blood Camp.