Capitolul XXXIX - The End.

-Ever , esti okay?

Posibil sa fi privit in gol pana atunci pentru ca nu i-am observat pe ceilalti cum veneau spre mine si cum incercau sa ma faca sa ma misc. Abia cand am auzit vocea calda a lui Caspian mi-am putut indrepta atentia spre alt loc in afara de cel in care Addams disparuse cu sufletul lui Sophie.

-D-da…cred ca …cred ca da. Ce naiba s-a intamplat? Cum a reusit sa o ia?

-I would like to say that it’s because she didn’t want to fight … but she became very weak.

-Cum ai observat asta? Mie nu mi se parea slaba deloc.

-Mi-a spus menajera … azi dimineata cand s-a dus sa ii aduca micul dejun , a gasit-o vomitand. Ea crede ca … ei bine , ca e gravida.

-Ca e ce?!am urlat restul din toti raunchii.

Eram inca pe jos , dar era mai bine decat sa ma ridic , pentru ca urma sa cad din picioare.

-Desigur , e doar o presupunere.

-Caspian , tu sti ce inseamna asta? Daca Sophie … asta e 100% sigur ca e gravida , pentru ca eu cu Harry am prins-o … cu Louis… Doamne , e un cosmar total!

-Dar sufletul ei? Merge si asa ceva?a intrebat Liam.

-Pai , teoretic , pentru un om normal , cu un IQ scazut , asa ceva nu ar merge , i-a explicat Caspian. Dar , aici , in lumea asta , in acest strat , sufletul este exact ca trupul.

-Deci … Louis va fi tatic . Foarte tare!a zis Niall.

-Asta daca iubirea vietii lui scapa teafara de acolo , l-am avertizat.

-Dar tu de ce stai pe jos?

Caspian mi-a intins mana. Stateam ca un copil mic , pe burta , privind in sus. M-am ridicat si mi-am scuturat frumoasa rochie care acum avea mare nevoie sa fie curatata.

-Deci? Ce facem ? Stam cu mainile in san si privim cum Sophie mai are putin si moare?

-Nu , normal ca nu. Stiti , sunt  cam buimac , tocmai am fost rasturnat de cel mai puternic vampir .Haideti inapoi la castel si o sa vorbim acolo … nu stiu , ma cam doare capul.

Am pornit inapoi la Cair Paravel. Soldatii care au venit cu noi au ramas in urma pentru a cara trupul mort al prietenului lor , cel care m-a salvat in fata lui Addams. A murit pentru mine. A doua persoana care moare pentru mine. Sau din cauza mea… M-am uitat atent la chipul sau. Un chip puternic , acum palid. Nu il voi uita niciodata.

La castel , m-am prabusit direct la mine in pat , incercand sa ma gandesc la un plan . Cum naiba puteam noi sa o luam de acolo? Cum am fi reusit … ca niste simplii vrajitori care au o armata de creature mitologice si de … oameni (?) sa infranga o armata intreaga de vampiri? Ei bine , asta era o problema. Una chiar foarte mare.

-Ce facem , Ever? Ce ne facem?!

Si Rebby era la fel de disperata ca si mine. Doar ca eu nu aratam asta. De obicei , ea era cea calma , insa acum … nu stiu , parca ceva intrase in mine si ma facea sa nu ma agit.

-Nu stiu , Rebecca , si nu cred ca e vina mea ca ea a fost rapita …

-Pai nu e vina ta , nu a zis nimeni asta. Dar de obicei , ideile tale merg. De obicei ! Ai grija sa nu ti se urce la cap , roscato!

-Bun … idee… idee… .

Capul meu era zapacit rau de tot. Cand venea vorba de idei , nu faceam asa . Haide , Ever! Haide …

Nu am mai avut timp sa gandesc. Caspian a intrat la noi in camera . Si el parea la fel de suparat din cauza asta. Dar supararea lui nu ii putea ascunde corpul bine facut care era acum la vedere fiindca nu purta decat pantalonii.

-Sunteti bine , fetelor?ne-a intrebat el.

-Nu! Nu suntem bine! Totul se duce de rapa! Totul! Totul!

Rebby isi pierdea controlul. Incepuse sa isi arunce mainile in aer si sa bata din picior. Chiar era nervoasa , dar comportamentul ei era oarecum … amuzant. Caspian incepuse sa rada si se uita la ea ca la un clown , cat timp ea continua sa urle ca nimic nu mai iese bine , ca vrea sa o vada pe javra aia moarta mai repede. Si cat timp ea zbiera toate chestiile astea , el venea cu pasi micuti , speriati spre mine.

-Bineee , gata , am inteles!

Iar zambea. Era asa de dulce … credeam ca ma topesc. Oi fie u vrajitor , dar cat timp eram pe … um… Terra , nu credeam ca Narnia exista.Iar acum cand vad ca exista , si toata lumea de aici seamana cu actorii mei preferati … ei bine , as fi putut sa raman aici pe veci! Nu stiu de restul , dar eu da.

-Si in plus , iubitul celei mai bune prietene ale mele e malefic si ne-a atacat si vrea sa ne omoare si….

-Rebecca!am urlat.

-Bine , gata scuze.

A oftat si s-a asezat si ea pe pat langa mine. Si-a incrucisat mainile si s-a imbufnat.

-Bine , Caspian , de ce ai venit la noi in camera?

-Cred ca sunteti singurele din tot castelul asta cu care vreau sa imi petrec timpul liber ca rege. Restul sunt niste ciudati.

-Da , cum sa  nu , a pufnit Rebby. Inseamna ca nu o cunosti pe Ever.

Am lovit-o usor in umar. Era adevarat…sunt o ciudata. Dar ciudatenia din mine amuza multi oameni intr-un sens bun si ma apropia de persoanele importante pentru mine. Cum a fost Harry … cum sunt restul de la One Direction … cum au fost toti cei din Academie. Si .. se pare ca e si Caspian printre acestia.

Am auzit un ciocanit usurel in usa. Liam si Niall si-au aratat capetele incetisor si le-am vazut ochii rosi care sclipeau in lumina tortelor. Au plans. Au plans din cauza lui Sophie. Aveau motiv. Si mie imi venea sa plang cand ma gandeam ca poate … poate pierduse o viata. Ar fi fost un adevarat dezastru , mai mare decat cel pe care il traiam acum.

-Putem sa stam si noi cu voi? E cam sumbru in camera noastra si …

-Va poftesc .

Le-am facut semn sa vina si ei langa Rebby. S-au asezat pe pat . Liam a inceput sa se joace cu parul Rebeccai. Era liniste … nimeni nu mai vorbea. Tacarea aceea devenea din ce in ce mai stanjenitoare , chiar daca eram cinci in camera. Am auzit oftatul profund al lui Niall si cum se rasucea in pat.

-Bine , devine ciudat , am spus. Trebuie sa facem ceva. Nu o putem lasa pe Sophie acolo.

Iar tacere. Asa nu mergea. Haideti , oameni buni! Chiar cand credeam ca nu poate fi mai rau , am mai auzit un ciocanit in usa. Super! Oare cine mai era?

-Intra , a trigat Rebby.

Pe usa a intrat tipul acela surd care pe mine m-a bagat rau de tot in sperieti cu un plic in mana. Nu mai purta armura. Acum era un bufon cu aceeasi camasa ca a lui Liam. S-au uitat unul la altul. Liam a deschis gura ca sa zica ceva , dar tipul i-a luat-o inainte , aratand cu degetul spre el si tipand:

-Sa fie clar! Eu am fost primul.

M-a apucat rasul , dar trebuia sa recunosc. Aluia ii statea mai bine decat ii statea lui Liam. Si daca intram in mintea Rebeccai , si ea putea confirma asta.

-De ce ai venit , Seoras?a intrebat Caspian.

-Majestate , la castel tocmai s-a aratat un individ suspect , care nu a vorbit si mi-a lasat asta *ii intinde plicul* apoi a plecat. M-am gandit sa va aduc asta.

A trebuit sa imi astup urechile , pentru ca tipul efectiv URLA. Era absolut surd , din cate vedeam. Pana si Caspian a strambat putin din nas inainte sa ia plicul.

-Multumesc , Seoras.

-Ce-ati spus , majestate?

-Am spus Multumesc , a zis el mai tare.

-Ce-ati spus?

Caspian nu s-a mai deranjat. I-a facut semn cu mana ca poate pleca si a rasuflat usurat cand l-a vazut iesit pe usa.

-Auzi , da’ tipu’ asta e surd , sau ce?am intrebat.

-Este surd. Dar este cel mai bun.

Inainte sa deschida plicul frumos ornamentat , l-a examinat cu atentie. Pe el erau desenate doua masti venetiene , posibil in cerneala aurie , pentru ca sclipeau exagerat. Apoi l-a deschis si a inceput sa citeasca. Nu am vrut sa fiu nepoliticoasa , asa ca nu m-am aplecat peste umarul lui ca sa pot citi. L-am lasat sa isi vada de treaba. Desi a trecut cam mult pana sa aiba vreo reactie.

-Um … Ever?

-Hm?

-Cred ca … *imi intinde scrisoarea* cred ca ai vrea sa citesti asta.

M-am uitat ciudat la el in timp ce i-am luat-o. Am incremenit de la prima vedere , de cand am recunoscut scrisul … si apoi semnatura.

Draga Rege Caspian ,

Datorita neintelegerilor produse de fiica mea adoptata , Ever Danielle Rose , am hotarat ca regatele noastre sa incheie un contract de pace. De aceea , sunteti cu totii invitati la balul venetian pe care il dau in cinstea pacii noastre eterne , la castelul din Half Blood camp , maine seara de la ora opt. Jur , pe tot spiritul meu de cel mai puternic vrajitor , ca ne vom purta corespunzator si ca , daca domnisoara Rose doreste , poate purta o conversatie cat mai decenta cu mama ei si cu domnul Harry Styles. De asemenea , va promit ca fiica mea , Sophia Artemis Williams este in perfecta siguranta.

                                                                                   Cu sinceritate si respect ,

                                                                                               Lissa Addams

-Ne-am dus …

-Dracului.

-Pai si ce facem?

-Mergem!

-Unde mergem?a intrebat Rebby.

I-am dat si ei scriosarea si de la ea a mers din mana in mana la ceilalti.

-Eu zic sa nu mergem , a sugerat Niall. Pare foarte periculos si daca e sa ne luam dupa trucurile femeii asteia … imi pare rau , eu raman la castel.

-Ar fi intelept sa mergem , a zis Caspian. Facem un plan de evadare si ii introducem sufletul lui Harry inapoi in trup. Si voi… *lasa privirea in pamant si ofteaza* va veti intoarce inapoi de unde ati venit.

-Ne vei ajuta , Caspian?l-am intrebat.

El inca isi tinea privirea in pamant. A sovait putin , dar apoi s-a uitat la mine , mi-a prins mana si mi-a strans-o puternic.

-Am sa fac tot ce imi sta in putere ca sa fi in siguranta , si aici , dar si pe celalalt taram.

-Cum arat?m-a intrebat Rebby facand o pirueta in fata mea.

Rochia ei pentru bal era superba. Nu mai vazusem alta ca aceea. Pur si simplu se contopea perfect pe corpul ei gratios , iar acel verde pal … ah , cat o invidiam in acel moment! Eu puteam doar sa imi plang de mila. Rochia mea era varza , groaznica , dar Caspian a ales-o , pentru ca eu nu stiam ce sa port , de vreme ce Rebby o luase pe cea mai frumoasa , eu am ramas cu uratenii.

-Arati superb! Eu … wow , Rebecca , esti absolut superba!

-Multumesc , Ever! Nici tu nu arati rau …

-You’re a bad liar.

-You want me to say the truth?

-Yes , please.

-You look horrible! That dress is…

-Hell yeah! I know , sweetie…

-De ce nu ai luat-o pe aia rosie? Ti-ar fi venit de 100000 de ori mai bine …

-Stiu , stiu. Dar oricum , nu conteaza. Nu e un bal care sa ma intereseze cu adevarat.

-Stiu , Ever , dar *ofteaza si se aseaza pe pat langa mine* , dar oricum , il vei vedea pe Harry. Ar trebui sa arati mai … nu stiu , mai frumos.

-Caspian a ales-o.

-Stiu. Si de-aia e importanta pentru tine , nu ?

-Nu e importanta.

A ridicat dintr-o spranceana.

-Nu e , Rebby. E o simpla rochie. Una oribila de altfel.

-Sigur?

-Foarte.

-Te iubesc afurisito.

Am luat-o in brate. Si eu o iubeam foarte mult , nu puteam sa exprim asta in cuvinte. Nu existau cuvinte care sa exprime faptul ca Rebby era ca o sora mai mare pentru mine. Mereu m-a aparat , mereu a fost draguta cu mine. Nu tin minte , din tot filmul vietii mele , un moment in care sa ne fi certat. Am fost impreuna mereu. Cele mai bune prietene . Forever.

-Si eu te iubesc,i-am raspuns.

-Girls , are you ready?ne-a intrebat Caspian care era in spatele usii.

M-am dus pana acolo si am deschis-o , gasindu-l intr-un costum regal cu adevarat superb. Era un rege in toata firea … un rege fara coroana in acel moment. Tinea ceva in mana. Un fel de cutie pe care mi-a intins-o , apoi m-a examinat din cap pana in picioare si a strambat din nas.

-Nu cred ca am facut cea mai buna alegere cand ti-am dat rochia aia , nu-I asa?m-a intrebat el.

-E groaznica!a urlat Rebby din spate.

-Nici chiar,am incercat eu sa indulcesc lucrurile , doar ca nu ma defineste.

I-am facut semn sa intre si am inchis usa. El a dat din cap catre cutia pe care o aveam eu in maini.

-Atunci incearc-o pe aia.

M-am dus langa pat si am desfacut acea cutie. Primul lucru pe care l-am vazut a fost o masca venetiana extraordinar de frumoasa. Era o combinatie dintre negru si auriu (combinatia mea preferata) si erau desenate niste unduiri nu foarte complicate dar foarte frumoase care mi-au placut la nebunie. Am luat-o in maini si am admirat-o. Nu mai stiam ce sa zic. Imi placea prea mult.

-Ever *Rebby baga capul in cutie* nu vrei sa vezi ce mai e aici?

Am pus masca de o parte si mi-am continuat cercetarile prin cutie. Si am gasit-o … rochia mamei. Era a ei , o recunosteam. Acea rochie de un galben pastelat , pe care o purta mereu cand se intalnea cu tata. Mi-au dat lacrimile.

-De unde o ai?l-am intrebat pe Caspian.

-Mama ta mi-a dat-o … eu m-am gandit ca poate…

Dar nu a mai avut timp sat ermine propozitia pentru ca i-am sarit in brate cu lacrimi in ochi si l-am strans cat de tare am putut. Si-a pus si el mainile in jurul meu si mi-a raspuns la imbratisare.

-Iti multumesc,i-am soptit.

M-am indepartat de el si i-am zambit , apoi am luat rochia si am fugit in baie ca sa ma schimb. Imi venea perfect. As fi putut sa o port mereu . Se contopea cu ochii mei albastrii si cu buclele roscate mai bine decat orice in  lumea asta. Am iesit la ceilalti care ma asteptau. Se pare ca si Niall si Liam au venit in camera noastra.

-Mergem?

Caspian mi-a intins masca. Am luat-o , mi-am pus-o la ochi , si i-am urmarit pe ceilalti cum fac acelasi lucru.

-Crezi ca o sa ne acopere fetele?a intrebat Liam.

-Desigur.

Sigur pe el , regele a luat-o in fata si noi l-am urmat. Am iesit din castel insotiti de cativa soldati si ne-am urcat in trasura care ne astepta in fata portilor uriase.

-Unde suntem?

Eram total confuza. Strazile de acolo nu pareau niste strazi medievale , chiar deloc. Erau ca cele din zilele noastre din …

-Suntem in Venetia , unde credeai ca suntem?

Prin mastile noastre , ne-am holbat cu totii la Caspian.

-Ce-ai spus?a facut Rebecca.

-Castelul din Half Blood Camp este in Venetia. Care face parte tot din Half Blood Capm.

-That doesn’t make any sense.

-Ah , am ajuns.

Afara se intunecase si totul devenise destul de sumbru.Dar a inceput sa se auda muzica clasica , posibil Vivaldi si ne-au izbit niste lumini foarte puternice in ochi. Usa de la trasura a fost deschisa si un tip cu barba sura , gras si foarte scund , si-a potrivit ochelarii pen as , apoi mi-a intins mana.

-Domnisoara Rose , bine ati venit.

Nu m-am ridicat de pe locul meu. In schimb , m-am uitat speriata la Caspian care mi-a facut semn sa ma duc.

-Multumesc,i-am raspuns incordata tipului.

Dar nu i-am luat mana. Am coborat singura treapta enervanta de la trasura si i-am asteptat si pe ceilalti sa vina dupa mine.

-Pe aici , ne-a facut Barba-Sura semn.

In fata noastra se intindea un castel gigantic , mai mare decat Cair Paravel , mai mare decat orice castel pe care Omenirea l-a vazut vreodata. Mi-a scapat un “wow” si am continuat sa ma uit in sus , sperand ca poate ii voi vedea turnurile. Liam m-a impins usurel de la spate si am continuat sa merg pana la scarile care duceau la intrare. Le-am urcat si am intrat cu totii pe usa , in armonia dezastrului.

Erau numai masti acolo. Oameni cu masti. Foarte posibil oameni morti cu masti. Mi s-a facut pielea de gaina cand i-am vazut cum umbla pe acolo ca descreieratii , asa ca l-am apucat pe Caspian de mana.

-Stai linistita , te apar eu daca e ceva.

Am mers pana in mijlocul multimii la o masa pe care erau asezate diferite aperitive. Aratau bine , era mancare normala.

-Vin?m-a intrebat Caspian intinzandu-mi un pahar.

-Multumesc.

Nici nu observasem ca ceilalti s-au dizolvat in aer.Am ciocnit paharele si am luat o gura de vin. Era atat de bun … atat de dulce… ceea ce e foarte ciudat , pentru ca eu nu am suportat niciodata vinul sau bauturile alcoolice in general. Dar acel vin….brrr mi se face pielea de gaina si acum cand ma gandesc la chestia asta. In schimb Caspian a inceput sa tuseasca scarbit si a pus paharul pe masa. L-am pus si eu si m-am dus la el.

-Te-ai inecat?l-am intrebat prinzandu-l de mana si batandu-l pe spate.

-Nu *tuseste* doar ca ..*tuseste* doar ca ala e sange , Ever *tuseste*.

M-am uitat socata la el. Ala nu era sange. Nu avea cum , era prea bun.

-Ma mir ca nu te-ai inecat , mi-a zis el parca revenindu-si.

Nu i-am raspuns. Atunci mi-am amintit…eu fusesem muscata de un vampir dar corpul meu nu a suferit transformarea…oare de ce? Si de ce am aptitudini de vampir daca nu am colti? De ce nu mi se inrosesc ochii si de ce nu am putut sa o salvez pe Sophie?

-Heeey , Eveeer! *Caspian isi trece mana prin fata ochilor mei*.

-Hm , da?

-La … ce te holbezi?

-La nimic.

Oare? M-am uitat cu atentie in spatele lui Caspian , la scarile care probabil duceau la urmatorul etaj si am vazut-o. Superba , ca intotdeauna , urmata de alaiul ei de slugi , printre care si Louis  , Harry , Sophie si Joel. Pareau normali , mergeau incet in spatele ei. Nu stiu cum am reusit sa ii recunosc dupa acele masti. Pe Louis l-am zarit imediat , pantalonii rosii mi-au sarit in ochi. Apoi parul negru al lui Sophie , carliontii lui Harry si mi-am dat seama ca ala e Joel , dar nu stiu cum.

-Turn around,i-am soptit lui  Caspian.

El s-a intors si a privit spre scari. S-a indreptat de spate si si-a aranjat putin masca. Addams scruta camera din priviri , probabil ca sa dea de noi , dar ne-am intors capetele si am continuat sa mancam , pana ce i-am auzit vocea cum rasuna in toata incaperea:

-Dragi locuitori ai Narniei si ai Imparatiei din Half-Blood Camp. Welcome ! Sunt atat de bucuroasa ca ati putut veni aici , la balul prin care se afirma pacea intre cele doua popoare…

Ea a continuat sa palavrageasca despre pace cat timp eu si Caspian ne sopteam:

-Cum ii salvam?m-a intrebat el.

-Nu stiu. Trebuie sa vorbim si cu restul.*imi intorc capul intr-o parte si intr-alta*.But where did they go?

-Si sper ca fiica mea adoptata , Ever Danielle Rose sa isi faca aparitia.

M-am intors imediat spre scari. Iar imi spusese numele. Din nou. What a monster. O facea intentionat.Stia ca nu sunt adoptata de ea , e si logic , dar zicea asta ca sa tina lumea in suspans. What a bitch!

-Multumesc pentru atentie , va puteti relua activitatea.

Totul a inceput sa miste din nou , se auzea iar muzica lui Vivaldi si bataia tocurilor in podeaua de murano.

-Bun , serios acum , Caspian , ce facem?

Masca aceea ma irita rau la fata , asa ca am pus mana pe ea si am incercat sa o dau jos , dar Caspian m-a oprit.

-Nu o da jos. Sa nu te recunoasca cineva.

Am dat din cap in semn ca da , apoi am luat o bucata de mar cu ciocolata si l-am bagat in gura.

-Trebuie sa ii gasi pe ceilalti. Haide dupa mine , Ever.

A trecut pe langa mine. L-am urmat in timp ce ne faceam loc prin multime. Erau foarte multi ,ce-I drept. Abia de i-am recunoscut rochia verde a Rebeccai. Era cu spatele la noi si vorbea cu cineva. Cu cineva … cu Sophie ! Ea m-a vazut si mi-a facut cu mana. Era imbracata total in negru . Pana si masca ii era neagra. Ne-am dus la ele.

-Sophie , esti intreaga?i-am soptit.

-Ever , nu aici. Addams ne urmareste,m-a avertizat.

-Trebuie sa va luam de aici.

-Putem pleca doar prin spatele castelului. Dar pana acolo sunt locuri bine pazite.

-Sophie , ai pierdut …cumva o sarcina?a intrebat Caspian.

Ea si-a lasat privirea in pamant si i-am vazut o lacrima afurisita cum ii curgea pe obraz. Ha , deci asa era. Chiar pierduse un copil … saraca de ea. Nu imi puteam imagina ceva mai rau pentru ea.

-D-da…

Am oftat toti trei.

-Hai de aici , i-am zis eu tragand-o de mana.

-I-am gasit! I-am gasit!

Liam si Niall au aparut imediat langa noi , in spatele lor fiind Louis si Harry.

- Let’s get the hell out of here!

Am sarit direct in bratele lui Harry si l-am strans puternic.

-Nu pot sa cred ca esti intreg,i-am soptit.

Mi-a raspuns la imbratisare. L-am auzit cum incepea usurel sa planga si m-a ridicat , apoi m-a invartit de cateva ori.

-Nici mie nu imi vine sa cred ca ai venit dupa mine.

-Ti-am promis.

-Te iubesc , Ever.

-Si eu te iubesc , Harry.

L-am sarutat. In sfarsit! Cat asteptam eu asta.  De cand asteptam eu sa ii simt din nou gustul buzelor sale peste ale mele. Il iubeam asa de mult…cat ma bucuram ca nu mai era bestia accea care mai avea putin si ma omora.

-Nu aici!

Niall m-a luat de mana si m-a tras de acolo , impreuna cu ceilalti.

-Cum iesim?a intrebat Caspian.

-Pe acolo*Sophie arata cu degetul spre un loc de sub scari*.

-Haideti atunci.

Ne miscam greu . Parca oamenii aia nu voiau sa ne lase sa mergem mai departe. Eram cam evidenti , pentru ca totusi , eram un grup de opt persoane care se tarau pe acolo.

-Unde e Addams?am intrebat-o pe Sophie.

-E sus. Vorbeste cu un minotaur.

-Unde e mama?

-E tinuta cu tata in gajd. Asculta-ma Ever. Nu putem sa ii luam de acolo. Daca ii luam , deranjam toata lumea spiritelor si se va intoarce asupra noastra.

M-am oprit din mers cand am auzit-o.Eu nu aveam sa o las pe mama aici.

-Unde sunt grajdurile?am intrebat.

-In directia cealalta.

Am luat-o la goana spre locul din care venisem.

-Ever , stai!

Ceilalti posibil sa ma fi urmait , dar mie nu imi pasa de ei. Alergam si acum , parca toata lumea imi facea loc numai mie si se inchidea in spatele meu ca sa-I opreasca pe restul sa vina dupa mine. Il tot auzeam pe Harry cum ma striga , si auzeam tocurile exagerat de inalte ale lui Sophie cum se pierdea in muzica lui Vivaldi.

-Ah, Ever! Draga mea , unde fugi?

Addams ma vasuse. Dar nu imi pasa.Am iesit din castel. Am coborat in fuga scarile. Pantofii deveneau foarte enervanti , asa ca i-am dat jos si i-am lasat la baza scarilor. M-am dus sirect in partea stanga , pentru ca vasusem niste cai cum se duceau in colo , alaturi de niste oameni , posibil de la castel. Acel tip cu barba sura a venit in fata mea si m-a oprit. Nu mai parea asa de scund cand nu aveam pantofi in picioare.

-Unde credeti ca va duceti , domnisoara Rose? Petrecerea este dincolo.

-Stiu , dar… eu trebuie sa ma duc pana la grajduri.

-Oh , ma tem ca nu se poate.

Accentul lui tembel francez ma innebunea.

-Nu trebuie sa imi dati dumneavoastra voie.

Mi-am indreptat mana spre el si am facut o vraja de dezitegrare. Din acel tip , a ramas numai fum si scrum.

-Ti-am zis ca nu am nevoie.

Mi-am ridicat rochia si am luat-o din nou la fuga.Am inconjurat castelul pan ace am vazut caii cum intrau in grajdurile lor. M-am ascuns dupa un stalp pana ce au plecat acei oameni si am inceput sa strig:

-Mami! Esti aici?

-Ever?
Vocea ei era soptita si apropae sugrumata. M-am indreptat direct spre grajdul din care am auzit-o si am gasit-o acolo , intinsa langa un cal alb , intr-o balta de sange. Am inceput sa plang si m-am aruncat in genunchi langa ea. Am mangaiat-o pe fata.

-Mami.. ce s-a intamplat?

-Ever…ce bine imi pare ca te vad din nou.

-De ce ai lasat-o sa te ia?

-Nu pot face nimic. Practic , ea are putere asupra mea. Ea m-a omorat…ea este stapana mea acum.

-Mami , nu! Esti nebuna?!

-Iubita mea, du-te la ceilalti. Intoarceti-va in lumea noastra.

-Nu ma intorc fara tine.

-Eveeer! Esti aici?i-am auzit vocea lui Harry.

Mi-am ridicat privirea.

-Du-te acum…

-Nu ma duc. Haide , ridica-te!

I-am pus bratul in jurul gatului meu si am ridicat-o de acolo.Am iesit din grajd si m-am dus la ceilalti.

-Doamne Rose , sunteti bine?a intrebat Sophie.

Harry a ajutat-o sa se tina bine pe picioare.

-Nu sunt bine , draga mea…

-Unde e tati?

-Acolo*face semn din cap catre ultimul grajd*.

-Haideti.

Sophie si Caspian s-au dus acolo si s-au intors cu acelasi barbat japonez in care o vedeam pe Sophie.

-El e tati , ne-a spus ea. Tetsuya.

Si el era in aceeasi stare ca mama.

-Ne pare bine , domnule Williams.

-Copii , faceti o mare greseala. Va rog sa plecati , ne-a spus el.

-Asta le-am zis si eu dar ei nu vor sa ma asculte.

-Sophie , taci! Cum ne intoarcem in trup?

-Printr-o vraja. Nu stiu care e ,mi-a raspuns mana.

-Stiu eu.

Addams venise cu intreg alaiul la noi. Toata petrecerea era acolo. Superb! Joel era langa ea si se uita cu mare mila la noi.

-Dar nu am de gand sa v-o spun.

Mi-am dat masca jos. Javra! De ce nu ne dadea pace?

-Bun … chiar devine enervant,i-am spus. Hai sa terminam cu asta odata!

Am pasit in fata.

-Ai curaj sa te bati cu mine?am intrebat-o.

Ea a ras batjocoritor. Normal ca avea curaj. Si m-ar fi omorat din prima.

-Tu ai ales , iubire.

Si-a dat si ea masca jos si a fost gata sa sara pe mine , dar Joel a prins-o de mana si a urlat:

-Statim ad corpora redituras !

Am simtit ceva ca un cutit in inima si m-am prabusit imediat , la fel ca ceilalti.Doar mama si tatal lui Sophie au ramas in picioare si priveau cum se intampla ceva…

-Joel , ce-ai facut?a urlat Addams.

Durerea era insuportabila. Dar l-am putu vedea pe Joel cum o oprea pe Addams sa vina spre mine . Insa nu a putut opri tentacului de intuneric ce a iesit din mana ei . M-am ferit . Acesta din pamant a ricosat direct in Harry. Apoi m-am inecat in negru si in urletele mostruase ale lui Joel…

                                                                   Zayn

Zayn si Abby stateau lungiti pe iarba , langa trupurile neinsufletite ale celorlalti. Stateau asa de cateva ore. Oare ce faceau ceilalti? Oare il gasisera pe Harry?
-Zayn?a soptit Abby.

-Da?

-Ce crezi ca fac ceilalti?

-Pai ce ar putea face? Il cauta pe Harry.

-Crezi ca sunt bine?

-Normal , iubire. Ever e acolo …. Vor fi cu totii in siguranta.

-Dar noi oare vom fi bine?

-Ce e cu intrebarea asta?

-Nu stiu , am un sentiment ciudat… cum ca nu sunt bine.

-Sunt perfect !

-Esti sigur?

-Da , iubire.

Zayn a sarutat-o usor pe frunte si s-a ridicat. A venit inapoi la ea cu doua inghetate facute de Ellie. I-a intins una.

-Poftim , te va face sa te simti mai bine.

Abby s-a ridicat si ea , a luat inghetata si s-a dus langa trupul lui Harry , pe care l-au adus langa ceilalti dupa ce au plecat pe Taramul de dincolo.

-Pare asa de palid, a soptit ea luand o gura din inghetata.

-Normal ca e palid , doar e mort.

-Nu mai spune asta !*il impinge si mai ia o gura de inghetata*. Nu va mai fi asa de mort in curand.

-Stiu , stiu…dar…ce se intampla cu ei?

Trupurile lor au inceput sa se cutremure brusc.Zayn si Abby s-au speriat si s-au dat cativa pasi inapoi.

-Ce se intampla cu ei?! Ti-am spus eu ca nu sunt bine!

-Calmeaza-te! Se intorc in trup!

Zayn a lasat inghetata pe masa cu siropuri si s-a intors la trupuri. I-a pus mana lui Harry pe inima si a recitat o vraja , apoi s-a dus la ceilalti si a facut exact acelasi lucru. Tremurau incontinuu ca si cand ar fi fost electrocutati. Ever s-a ridicat dintr-o data si a tipat:

-NU!!

Si-a pus mainile la cap si a privit in jur.

-Oh , Doamne , a zis ea coborand de pe masa.

                                                 Ever

Imi simteam trupul cazand. Nimic nu era mai rau decat ceea ce se intamplase inainte. Am vazut tentaculul accela cum l-a lovit din plin pe Harry. Stiam ce se va intampla in continuare si nu imi placea. M-am izbit dintr-o data de ceva. Apoi , in loc de negru , am vazut albastru. M-am ridicat si am strigat:

-NU!!

Mi-am dus mainile la cap ca sa ma calmez putin. Apoi am privit in jur. I-am vazut pe Zayn si pe Abby cum se uitau terifiati la mine , apoi la trupul Rebeccai care tremura , la fel ca celelalte.

-Oh , Doamne,am zis coborand de pe masa. M-am dus direct la Harry.

-Ce s-a intamplat?i-am intrebat.

-Va reintoarceti in trup.

-Ioai!a tipat Rebby.

-Gosh!a facut si Liam.

-Morcooovi!l-am auzit de  undeva si pe Louis.

-Taatii!a zbierat Sophie.

-Sunt bine!a zis si Niall.

Eram cu totii bine. Au venit langa mine la Harry care inca nu se trezise . Inca tremura. L-am apucat de o mana si l-am privit cu ochii marit excesiv.

-Trezeste-te!ia-m spus.

Si s-a trezit. Si-a deschis ochii. S-a oprit din tremurat. Ma asteptam sa vad ace ochi verzi cu sclipiri aurii. Dar nu. Ochii sai erau rosii ,din nou. A sarit ca din pusca de pe masa si a marait la noi. Abby a tipat speriata si s-a dus in spatele lui Zayn.

-Harry , mate, noi suntem , i-a zis el.

Harry a marait din nou. M-am speriat pana si eu. Acel tentacul chiar il lovise si isi facuse efectul.Am aruncat o vraja de explozie asupra lui. Corpul lui a zburat direct in padure.

-Ever ,ai innebunit?a tipat Louis.

M-am dus dupa el si l-am gasit lovit de un copac.

-Harry , te rog frumos sa iti revii.

L-am ridicat de pe jos , dar s-a retras imediat. Semana cu un animal. Intunercul pusese stapanire pe intregul lui corp. Nu mai stiam ce sa fac. El ma privea urat , cu ochii lui rosii.Am facut-o din reflex. Sau pentru ca trebuia sa imi limpezesc gandurile. M-am napustit asupra lui , l-am luat de tricou si la-m sarutat. Am simtit un gust amar in gura , ceva ma intepa in tot corpul. Cedam. Eram in genunchi. M-am prabusit . Viata mea devenea din nou un tablou alb-negru fara limite. Ultimul lucru pe care l-am vazut , a fost o ceata neagra cum se plimba pe de-asupra ochilor mei.

                                                                      Harry

Trupul ei se indeparta usor de al meu. M-am uitat direct in ochii ei albastrii , acum parca morti. Am simtit cum ceva iese din mine si intra in ea. Corpul sau ceda , a cazut in genunchi. Am prins-o de mana.

-Ever,am soptit eu.

S-a prabusit la pamant. I-am dat drumul si am privit ceata cum dansa in jurul ei. Mi se facuse frica.Nu stiam ce as fi putut face. Ochii ei se inchideau si ceata a intrat  in ea.

Nu ma puteam misca. Nu stiu de ce stateam acolo si priveam. Priveam cum corpul ei se dizolva usor in aer. Iar eu nu faceam nimic. Disparea din ce in ce mai mult , lasand in urma o viata trista , dar totusi plina de demnitate.

O iubesc si stiu ca ea ma iubeste la fel de mult. Nu imi pot imagina cum ar fi viata mea fara vocea ei calda care tipa la mine, fara prostiile ei si fara parul ei roscat care statea perfect mereu.

Ea a venit dupa mine.

Voi veni si eu dupa ea.

Te iubesc , Ever!